Ce e mai uşor pentru PNL şi PDL: să rupă din electoratul tradiţional şi fidel al PSD-ului (bugetari, asistaţi şi pensionari) sau să-şi aducă la vot propriul electorat?

Ce a fost mai întîi: absenteismul unor anumite categorii de votanţi sau trădarea acestora de către partidele care ar fi trebuit să le reprezinte şi în care au avut încredere? Sau, mai bine zis: absenteismul a provocat reorientarea mesajului partidelor către pensionari şi asistaţi sau aceasta a provocat absenteismul?

A câştigat vreodată dreapta prin votul pensionarilor? Sau victoriile dreptei (în 1996 şi 2004) au coincis cu o prezenţă masivă la vot a categoriilor active economic şi social? Poate cîştiga dreapta fără prezenţa la vot a acestor categorii? (strategii PNL şi PDL aşa cred)

Dacă repoziţionarea partidelor faţă de electorat e o consecinţă a absentesimului (şi nu invers), aceasta e singura consecinţă sau mai sunt şi altele?

Sunt toate partidele afectate în mod egal de absenteism? Dacă e aşa, atunci absenteismul e neproductiv şi inutil. Dar dacă nu e aşa? Dacă prin absenteism (sau vot negativ) se dă un mesaj numai anumitor partide? Care ori se reformează, ori dispar? Dacă prin repoziţionarea PNL şi PDL, combinată cu absenteismul sau votul negativ al fostului electorat, acestea au soarta CDR/PNŢCD?

Dacă PNL şi PSD nu reuşesc să fure PSD-ului atîţia pensionari si asistaţi încît să acopere absenteismul şi votul negativ al propriilor lor votanţi?

Nu pornesc strategii PNL şi PDL de la premisa falsă că au şanse să ia electoratul PSD-ului, să joace şi să cîştige pe terenul acestuia?

Absenteismul (şi cu atît mai puţin votul negativ) nu este inutil şi neproductiv. Doar spectrul absenteismului creează o repoziţionare a PNL şi PDL către electoratul PSD însă absenteismul în sine va duce ori la dispariţia ori la reformarea acestora. Oricum, unul dintre cele două partide va dispărea după acest viitor mandat. Va dispărea cel lipsit de o identitate clară, de un electorat bine definit.

Alegerile vor fi căştigate de partidul care va reuşi să-şi aducă electoratul tradiţional la vot. Şi cum PNL şi PDL lucrează împreună cu PSD-ul pentru  aduce la vot cît mai mulţi votanţi ai acestuia din urmă, atunci se poate spune fără teama de greşi că marele cîştigător al alegerilor din 30 noiembrie va fi PSD.

Paradoxal sau nu, singurele şanse ale electoratului activ economic de a mai fi băgat în seamă sunt ori absenteismul, ori votul acordat PSD.  Dacă tot e să votăm un partid al pomenilor măcar să votăm originalul, nu două copii palide şi neinspirate.

În 2012 PSD va fi în continuare pe buletinele de vot. Ceea ce nu se poate spune despre PNL şi PDL. După înfrîngerea din 30 noiembrie dreapta va trebui să se reformeze, reformuleze şi reinventeze. Înfrîngerea din noeimbrie va fi numai a PNL şi PDL, nu şi a electoratului lor, care şi-a trăit deja înfrăngerea în aceşti ultimi ani. Eliminarea unui electorat din mainstreamul politic (în speţă a electoratului activ economic) va aduce după sine, logic, şi eliminarea partidelor care la un moment dat s-au erijat în reprezentantele lui, oricît ar încerca acestea să devină un PSD II.

În concluzie, absenteismul general, al electoratului tuturor partidelor, nu are niciun efect asupra reformării clasei politice însă absentesimul selectiv, numai al electoratului unor anumite partide, duce la reformarea sau dispariţia acestora. S-a întîmplat în 2000, se va mai întîmpla o dată.

PS. Mai pe româneşte, dacă PNL şi PDL vor avea un scor bun în 30 noeimbrie, vor considera strategia lor de reorientare către pensionari şi asistaţi ca fiind una cîştigătoare şi viabilă şi pentru viitor. Şi nu dorim asta. Vom avea trei mari partide parlamentare care în următorii ani se vor întrece în populism economic şi pomeni (care, nu-i aşa? s-au dovedit a fi cartea cîştigătoare). E paradoxal, dar un scor bun al PDL şi PNL va duce la nereprezentarea noastră în viitorul Parlament. Este vital ca PDL şi PNL să realizeze că reorientarea lor spre populismul economic este calea spre o înfrîngere electorală şi că trebuie să-şi schimbe strategia şi priorităţile. Iar asta nu putem face decît trimiţîndu-le în opoziţie. E mai bine să avem la putere un partid populist (PSD) decît să avem trei partide populiste, şi la putere şi în opoziţie.