Cum să promulgem bugetul cu Traian şi Călin

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?

- Dacă am ocazia să nu promulg…..da…. continuă…

- Păi atât. Dacă ai ocazia să nu promulgi.

- Mă, futu-ţi gramatica şi ortoepia-n cur să-ţi fut! Ţi-am zis de data trecută… Ai uitat ceva. Mai urma o propoziţie…

- “Facem alianţă la toamnă?”

- Nu boule! Deşi nu e o idee rea. Fii atent la mine: “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu…” Hai, curaj!

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu mă mai joc cu Geoană. Să mor io. E bine?

- Auzi bă tâmpitule, profesorul tău de română avea salariu mic, nu? Hai, recunoaşte… Reluăm. Zi după mine… “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu pro…”

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu prostănacul de Geoană e aliatul meu, ci tu.

- Ai un fix cu Geoană. Ok, Geoană nu există, să facem abstracţie de Geoană…

- Păi cum să facem abstracţie de Geoană? Arthur mi-a zis: “Vezi tu Căline, o fi Geoană prostănac, da’ nu poţi să faci abstracţie de el.” Traiane, nu putem să facem abstracţie de Stolojan în loc de Geoană, dacă tot trebuie să facem abstracţie de cineva?

- I know, I know…. Aşa-mi zic toţi. Voi nu înţelegeţi… E greu de explicat… E… cum să… Vine aşa, din interior…nu ştiu cum să zic… Ca şi atunci cu lacrimile… Să ştii că n-am vrut…Îl priveam cu coada ochiului acolo, la conferinţă, şi sincer sa fiu, aşa…la nivel superficial, uman, mi se rupea de el…însă la un nivel mai profund, aş putea spune la un nivel aproape electoral…ce să mai tura-vura…animalul politic din mine îl dorea… Iartă-mă că-ţi spun, dar tu ai fost doar de faţadă, tu ai fost un fel de Prinţesa Daiana… el era Camilla… Talentul lui nativ de a fi cel mai competent prim-ministru fără să fie prim-ministru…..procentele lui…ah, procentele lui…să le simţi, să le atingi, să te joci cu ele….Înţelegi Căline? Procentele, Căline, procentele….Vorba lui Marquez….sau era Dinu Săraru? …mă rog… “Dacă procente nu e, nimic nu e” Aş vrea să fac abstracţie de el dar nu pot…Ascultă la mine Căline: procentele, procentele…

- Ştiu. Şi eu mă chinui din cauza asta. N-am somn noaptea… Stau ca prostu’ cu ochii în tavan şi număr ca să adorm: un alegător, doi alegători, trei alegători…. Şi nu-mi ies, futu-le muma-n cur să le fut… Niciodată nu-mi ies câţi aş vrea eu… O singură dată era cît p-aci să-mi iasă, număram, număram..ajunsesem aproape la numărul magic…şi nevastă-mea…cum o cheamă….cum o cheamă…. Vezi, dacă nu prea are vizibilitate în presă, nici nu ştiu cum o cheamă…Tăriceanu…Tăriceanu…zi să-i zic….Dragă Traiane, dacă poţi să dai şi tu un search pe Google după “nevasta lui Tăriceanu”?

- Aşa…. Google…căutare….mă simt norocos…Mă simt? Mne….nu prea. Aşa…Elena Udrea! A, scuze, eram cu gândul la altceva…reluăm….Am găsit: Ioana.

- Banal, banal….. D-aia nu-l ţin minte… Şi cum îţi ziceam, număram alegători, eram deja pe la Dorohoi,  colegiul pentru  deputaţi, şi mă întrerupe Ioana: “Pui, cheamă Poliţia!” Eu, simţitor cum mă ştii, mă sperii, inima dă să-mi sară din piept: “Ce s-a întâmplat? Hoţii? Hai, dă-o în mă-sa, le-am zis că ne întâlnim la guvern, să nu mă caute acasă. Ce dracu, Dinu e obişnuit să vină pe la guvern….de Relu nu mai zic, că m-a umplut de găinari puşi să ţină de şase-şase…” “Nu, prostuţule. Nu sunt colegii tăi, hoţii. Mi-a expirat buletinul.” Traiane, ce să-ţi povestesc, de când i s-a rupt apa nu am mai avut aşa emoţii…. Dar totul e bine când se termină cu bine. N-a mai rezistat, i l-au făcut pe drum. Eu am stat în sala de aşteptare… Fiindcă, nu ştiu dacă ştii, da’ au ăştia tăticule nişte Loganuuuri, au nişte Loganuuuri…sală de aşteptare, uşi glisante cu senzori de mişcare, scară rulantă, automat de cafea, gresie… L-au scos, era cald. L-am luat, m-am uitat la el, un Tăriceanu, ce mai, aşa şi scria pe el, Tăriceanu şi nu mai ştiu cum…Cum? Da, Ioana…tot uit…păcat că expiră.

- Da, Căline, ai dreptate. Totul e bine când se termină cu tine…ăă…cu bine. Nu mai e mult, mai e o lună. Deci, ce ziceai?

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?

- N-o scoate omul la capăt cu tine. Ok, hai să lăsăm limba română. Căline, dacă avem ocazia să promulgem bugetul, să-l promulgem, dă-o în pizda mă-sii de viaţă! Tu l-ai promuls până acum, acum e rândul meu să-l promulg. Promulgere, non promulgere, tempus guvernare pasat. Sau, mă rog, Passat. Auzi mă, şi zici că-s mişto X3 -urile alea?

UPDATE. Întrebare de 100 de puncte: cum dracu fac să-mi apară tot textul în cititoarele de feeduri? E bifat “full text”  în options dar degeaba.