Preiau două link-uri de la Cristian Pătrăşconiu, din categoria must read: La trecut şi Liviu Antonesei.
Şi iată-mă devenind dintr-un scriitor de link-uri, un plagiator de link-uri.
Poate că mai pe la iarnă, când voi avea mai mult timp şi dispoziţia necesară, mă voi reapuca să scriu pe blogul ăsta şi altceva în afară de scurte stupidităţi politice. Îi iau şi mă iau prea în serios (ceea ce mi se întâmplă destul de rar). Şi sper să scot blogul definitiv şi irevocabil din circuitul mic, monoman şi monoton al blogurilor politice (v-am mai ameninţat o dată, dar aşa se întâmplă, când nu ai nimic de zis bagi şi tu ceva politică – când n-ai dispoziţia necesară pentru Pink Floyd, asculţi o manea, când n-ai mintea destul de limpede pentru Kubrick, te uiţi la o bătaie cu înjurături între suporterii stelişti şi dinamovişti, când nu ai decât o idee mică, proastă şi cu bube-n cap, o faci idee politică şi o fluturi pe blog).
