Acum ceva timp vă recomandam un blog de arhitectură, ocasapezi.wordpress.com. Blogul aparţine unei studente la Ion MIncu şi scopul său este, citez: “Prin “o casa pe zi” incerc, in primul rand, sa imi stimulez dorinta de a ma documenta. Deci “demersul” e in mare parte egoist, mai ales ca nu ma astept sa am vizitatori.”

Între timp a apărut şi un site cu nume similar, aparţinând unei firme care se ocupă cu tranzacţii imobiliare, site care a avut parte de ceva promovare din partea blogfazărilor.

Având în vedere că eu am recomandat blogul (îl am şi în blogroll), sper să nu existe confuzii şi să-i dea cuiva prin cap că aş fi recomandat un blog-interfaţă către o activitate comercială. Între blogul ocasăpezi.wordpress.com şi site-ul prin intermediul căruia se tranzacţionează una alta nu este absolut nicio legătură. 

În primul rând, cele două nu au acelaşi scop. În timp ce blogul respectiv nu e decât un exerciţiu de pasiune al unui student, site-ul (care a apărut cu două sau trei luni mai târziu) e o interfaţă prin care unii vând altora nişte chestii.

Şi, în al doilea rând şi cel mai important: cele două nu au acelaşi target. Hiller Residence are acelaşi target cu un apartament de 55mp aşa cum Picasso are cu Vanghelie. Osler House are acelaşi target cu un apartament aflat la 5 minute de mers cu metroul din Obor aşa cum are Brâncuşi cu Ţeapa lui Ghilduş.

Tractoriştii şi loganiştii care cumpără câte un apartament pe zi şi o garsonieră pe seară nu au nicio treabă cu arhitectura. Apartamentele mişto-supermişto care se vând la kil nu au nicio legătură cu arhitectura. 

Cu alte cuvinte, Luvru nu e Dragonul Roşu nr 6.