- Zmeuse, deci eu mă retrag. Eu nu mai pot! 

- Calm, calm, Stolo, linişteşte-te. Aşază-te pe canapea şi zi mi tu mie cine te-a supărat. Aşa uşurel, pune căpşorul aici…aşa…şi picioruşele…Aşa…gu..gu…gu..gu…Aşa, să te mângâie tata. Hai, gura mare, doctoriaaa… Nu te mai strâmba, ştiu, e amară. Dacă ai şti câte doctorii amare am înghiţit eu în marinărie şi în politică… Vrei şi puţin siropel? Aşa, tâta mareee băiatu’… Hai, zi, ce ai mai păţit de data asta?

- Hhh..rre…bb…bbe…

- Gata. Linişteşte-te, numără până la zece, trage aer în piept şi încearcă să fii coerent. Deci, ce ţi-a făcut Hrebe?

- Păi stai să vezi. Deci eram la Senat cu negociatorii, jucam hoţii şi vardiştii.

- Ce făceaţi?

- Jucam hoţii şi vardiştii. Ce era să facem? Presa ne aştepta pe hol, să terminăm programul de guvernare. L-am terminat în fix trei minute. Nu puteam ieşi aşa repede. Aşa că am mai stat patru ore înăuntru, ca să zică ăia că lucrăm.

- Şi?

- Am jucat singur împotriva tuturor. Ei ai vrut toţi să fie hoţii, aşa că eu am rămas singur în echipa vardiştilor. Şi Hrebe m-a legat la ochi. Mi-a zis că aşa se joacă. M-a legat la ochi şi mi-a zis să număr până la 2012. După ce terminam de numărat puteam să mă dezleg şi să încep să-i caut.

- Şi? Ai numărat?

- Păi am numărat, ce era să fac? Când a terminat şi m-am dezlegat la ochi, ei erau toţi la masă, jucau Monopoly. Oprişan se certa cu Pinalti. Îi zicea: “Vrancea is mine by default, nu mă interesează că zarurile au fost aruncate”. 

 - Fair enough. Sunt reguli de bun simţ, pe care tu nu le înţelegi, dragă Stolo. Ok, să lăsăm asta. Nu mi se pare grav. Şi? Ce s-a mai întâmplat?

- Hrebe era supărat că trebuia să stea trei ture la puşcărie şi făceau toţi mişto de el. Şi eu mi-am permis să mă apropii de el, să-l ţintesc cu pixul cu care aveam de gând să măresc TVA-ul şi să-i zic, respectuos: “Pac. Pac. Eşti luat.” 

- Şi? Viezurele ce-a făcut? Cum a reacţionat?

- Viez….cum? Pardon, n-am înţeles.

- Nevermind. Zi mai departe, ce-a făcut Hrebe?

- S-a uitat la mine, a zâmbit, mi-a întors spatele şi a continuat să joace.

- Păi parcă ziceai că ţi-a făcut ceva. D-aia eşti supărat.

- Păi nu mi-a făcut nimic. Dar nu se ştie niciodată.