Asta e prima putere de după 90 care nu beneficiază de iluziile şi entuziasmul popular. Şi nu e deloc rău. Alianţa PDL-PSD e o înfrângere usturătoare a nucleelor dure ale celor două partide (mă refer la susţinători). Galeriile de la peluze sunt dezamăgite şi furioase. Eu personal sper să fie într-atât de dezamăgite şi furioase încât să părăsească stadionul şi să ne mai scutească. Făceau prea mult zgomot şi ne distrăgeau atenţia de la adevărata miză a jocului.

Ambele partide au o problemă extrem de serioasă de identitate şi de mesaj. Ceea ce înseamnă că, vor nu vor, va trebui să-şi schimbe temele de acum încolo.

CNSAS, oligarhii, mogulii, baronii, lustraţia, burghezo-moşierii, mineriadele, comuniştii, anticomuniştii, securiştii, dizidenţii, informatorii, Piaţa Universităţii, nu ne vindem ţara, temele lui Iliescu (polarizarea socială, concentrarea mijloacelor de producţie, discrepanţa dintre bogaţi şi săraci) au murit cu această ocazie. Unele dintre ele îşi vor face loc în istorie dar politic şi-au dat duhul (asta nu înseamnă că nu vor mai fi vânturate şi că nu se va încerca resuscitarea lor).

Depinde de cele două partide dacă şi cu ce vor şti să le înlocuiască.