Acum, la început de an, toată lumea face clasamente şi dă premii în blogosferă şi în afara blogosferei. Iată un clasament ceva mai inedit:
Locul 3: “Ivy Mike’ – prima bombă cu hidrogen. Testată de americani la 1 noiembrie 1952, pe insula Eluglab (care a dispărut cu această ocazie). Forţa exploziei: echivalentul a 10 megatone de TNT (Little Boy, bomba lansată la Hiroshima, a explodat cu o forţă echivalentă a 14 kilotone de TNT).
Locul 2: “Castle Bravo” – cea mai puternică bombă cu hidrogen testată vreodată de americani. S-a întâmplat în atolul Bikini (sună cunoscut, nu?), pe 1 martie 1954. Forţa bombei ar fi trebuit să fie echivalentul a 5 megatone de TNT dar o greşeală de calcul a savanţilor (care au uitat de un neutron) a făcut ca aceasta să explodeze cu o forţă echivalentă cu 15 megatone de TNT. Atât aparatele de măsurare cât şi populaţia din zonă şi echipajul unui vas pescăresc japonez (Daigo Fukuryū Maru) au devenit practic inutilizabile după explozie.
Locul 1: “Ţarul” – Cea mai puternică explozie nucleară de până acum (şi sperăm ca şi de acum încolo). Proiectată să aibă o forţă echivalentă cu 100 megatone de TNT, a fost redusă la 57 de megatone din două motive: radiaţiile ar fi fost prea puternice şi avionul care ar fi lansat-o nu ar fi supravieţuit testului. Testul a avut loc în nordul URSS (Novaya Zemlya), pe 30 octombrie 1961, chiar în timpul Congresului PCUS. Ciuperca a avut înălţimea de 64 km şi diamentrul de 40km, energia eliberată în timpul procesului de fisiune-fuziune, care a durat 39 nanosecunde, este echivalentă cu 1.4% din energia eliberată de Soare. Explozia a putut fi văzută de la 1000km (în Finlanda a spart şi geamuri) şi putea produce arsuri de gradul 3 până la o rază de 100km. Acestea fiind spuse, considerăm că “Ţarul” îşi merită Premiul Nobel pentru efecte speciale şi jocul de-a savanţii.
UPDATE. Începând de astăzi, 25 ianuarie 2009, blogstoievski.wordpress.com nu mai există. A avut o viaţă destul de scurtă, din 31 august până în 16 octombrie 2008, când am trecut pe bleen.ro. L-am mai ţinut pe aparate câteva luni, pentru redirecţionare. E al treilea blog pe care îl ucid, după bleen24.blogspot.com (n. 6 august 2008-m. 31 august 2008) şi… Mă rog, nu vă zic care este al treilea blog (nu a avut nici el o viaţă prea lungă şi nici nu l-am revendicat oficial niciodată, rămâne ca SRI-ul, STS-ul, MOSSAD-ul, CIA-ul şi Legea Big Brother să-l descopere).
Dacă ţi-a plăcut, dă-l mai departe:
4 Responses to And the Nobel goes to…
Leave a Reply
Bleen pe Facebook
Aşa Mirele. Dă-o cu topurile. Ce duminica mă-sii!
Cum îţi place noul meu look?
speram sa nu il omori, sa il folosesti pt “fictiune politica”
pessoa tinea acum aproape o suta de ani mai multe bloguri…
spor
Daca “tarul” a posedat 1,4% din energia eliberata de Soare, inseamna ca 100 de “tari” fac cat 1,4 sori sclipitori… ?
Bravo, mishule 
Pai, mha, numai una bucata explozie termonucleara din fotosfera solara fac cat tonti tzarii tai si muult mai mult decat atat… Si – a propos… – ai idee cam cate astfel de explozii au loc intr-o singura secunda in Soarele Clocitoare… ? 
Of, of, sfertodoctii astia…
Cât reprezintă, în procente, 5.3×10 la puterea 24 din 3.86×10 la puterea 26? E vorba despre cele 39 de nanosecunde. Şi nu vorbim de ceea ce se întâmplă în sau pe Soare ci ceea ce primim noi, aci, pe Pământ. E vorba de luminozitatea Soarelui relativ la Pământ (presupun că dacă Pământul era la 3km de Soare, nu mai vorbeam de 1.4% – mă rog, nu mai vorbeam deloc).