Bleen

17 comentarii on “Când libertatea se cacă pe ea de frică”

1. CP_away
   Ianuarie 26th, 2009 at 07:40

   si ce propui, bleen?

   inclin sa cred ca Wilders a fost inculpat mai multe pe motive de “politica”, decat de “libertate care se caca(?) pe ea”. Anyway, tocmai am trecut prin Amsterdam, acum vreo 2 saptamani, si nu erau nici un fel de mirosuri .
   De cand am vazut prima data filmul Fitna, nu mi s-a parut asa dur, fata de ce auzisem. Pur si simplu reia “viata care bate filmul”. Must be politics there.

   Nu stiam filmul lui Theo van Gogh, m-am uitat pana la sfarsit si adevarul este ca as fi fost ofensat, daca eram musulman. De aici, pana la crima, tre’ sa fii “musulman”, mde.

   Deci, ori te faci “reduta”, ca americanii, si incep toti sa urle ca “unde este libertatea si demnitatea umana, ca ne amprenteaza, fotografiaza, etc, etc, etc”, ori esti mai diplomat si eviti sa-ti dea astia foc la ambasada, punandu-l sub acuzare pe Geers:)[il apara mai bine asa:)].
   Tocmai, asa nu mai umbla politia cu caini pe strada si nu te mai fotografiaza la granitza:). Btw, f simpatici aia de la politia de frontiera din Olanda.

   Ma gandeam amuzat: mai stii, prb “Istoria” o sa-i repare prostiile lui Bush, pt ca va fi fost primul care a incercat o “modernizare” a lumii musulmane…who knows.

   Era pe undeva o chestie [pe care am uitat-o oarecum], si anume ca varsta religiilor se vede in functie de fiecare ce-a ajuns: yoga sport, etc, …numai Islamul mai este activ:). Stie cineva tot aforismul ala? ca am uitat cum era despre celelalte religii.

2. aurelian
   Ianuarie 26th, 2009 at 09:15

   stai putin… a fost pus sub acuzare, nu condamnat… deci inca mai sunt sperante… sa nu ne aprindem

3. Neagrigore
   Ianuarie 26th, 2009 at 09:41

   povestea este mai veche, aici am gasit cel mai bun comentariu despre Fitna, http://www.i-marco.nl/weblog/archive/2008/03/28/a_fit_about_fitna
   Problema cu Gert este ca el tine loc de Vadim la olandezi, si doar pentru ca noi nu l-am internat inca pe al nostru, asta nu inseamna ca nu o si merita.

   Ucigasul lui Van Gogh a spus in inchisoare ca ar face-o din nou, daca ar fi cazul.
   Gert nu merita sa fie condamnat pentru ca are o opinie diferita, ci pentru prostie si incitare la ura. Trebuie sapat un pic mai mult in spatele filmuletului, care nu a aparut peste noapte.
   Multumesc pentru linkul lui Preda.

4. Bleen
   Ianuarie 26th, 2009 at 09:57

   Opiniile lui Wilders despre lume şi viaţă sunt discutabile, însă toate opiniile despre lume şi viaţă sunt discutabile. De aici până la crimă (vezi cazul van Gogh) sau ameninţarea cu puşcăria e cale lungă.

   Şi încă ceva: propun arestarea lui Dan Brown, a celor de pe Discovery, a tuturor intelectualilor occidentali care au pus în discuţie creştinismul. A celor care acuză europenii şi civilizaţia occidentală de violenţă şi crimă de-a lungul istoriei.

5. Bleen
   Ianuarie 26th, 2009 at 10:28

   Şi încă ceva: dacă faci un film în care dai citate din Nietzsche şi faci coenxiunea între acestea şi crimele naziste, eşti pasibil de puşcărie? Sau scrii o carte în care acuzi creştinismul de crimele ultimelor 2000 de ani (s-au scris mii de cărţi şi s-au făcut sute de filme pe subiectul ăsta) eşti pasibil de puşcărie?

   Nu zic că Wilders are dreptate sau spune adevărul, însă nu poţi inculpa un om pentru că spune tâmpenii.

   De câte ori a afost acuzată public, prin declaraţii, articole de presă, filme documentare şi artistice sau cărţi Biserica Catolică pentru atitudinea sa în problema avortului, a planningului familial, a homosexualităţii, divorţului, pentru crimele Evului Mediu şi alte asemenea? Câţi dintre autorii acestor articole, declaraţii, cărţi sau filme au fost inculpaţi şi câţi au fost asasinaţi?

6. Dan
   Ianuarie 26th, 2009 at 16:16

   @bleen
   1) daca documentarul lui Wilders ar fi fost impotriva evreilor si nu impotriva islamicilor ai mai fost atat de vehement impotriva acuzatiei ?
   Tin minte ca intr-un post mai vechi tu insuti ai spus ca vei bana orice comentariu antisemit ceea ce mi se pare absolut corect, fiind blogul tau tu stabilesti regulile, doar ca mi se pare un pic ipocrita optica ta fata de libertatea de opinie.

   2) Am urmarit filmul si chiar mi se pare instigatie la ura impotriva islamului in general, nici macar nu s-a marginit doar la fundamentalistii islamici.
   Drept urmare daca in Olanda exista o lege care prevede instigatia la ura nu vad de ce nu ar fi pus sub acuzare.

   3)Nu vad nici un paradox in a apara pe cineva care facut o infractiune ce afecteaza o terta parte tocmai de acea terta parte.
   Presupunand ca eu il omor pe X este normal ca statul sa ma condamne si in acelasi timp sa ma apere de eventuala razbunare a familiei lui X nu, mai ales ca unul dintre fratii lui X este un criminal cunoscut ?

7. Geotax
   Ianuarie 26th, 2009 at 16:49

   Ai dreptate! Islamul nu insemna un film. Problema ramane, totusi. Nu o putem ascunde sub pres. Sau, poate ca nu e decat pentru unii. Ca noi. Astia de credem in comunicare. Ai de ales: discuti in contradictoriu si tragi o concluzie sau pui o bomba si termini cu totul. Ingust dar adevarat. Poate parea bizar, dar stiu pe cineva care a renuntat la islamism ca sa se casatoreasca cu o romanca. Acum inteleg de ce zicea Base ca suntem factor de stabilitate in zona Marii Negre.
   In fine, solutia e democratia. E singura cu mecanisme de autoreglare.

8. aurelian
   Ianuarie 26th, 2009 at 17:21

   cred ca in topic e vorba de fundamentalism si extremism

9. neagrigore
   Ianuarie 26th, 2009 at 19:11

   Comparatia este deplasata, Dan Brown este un autor de romane de fictiune, Gert este politician, cred ca ai o anumita responsabilitate ca politician. Cum spunea si Mitrea in interviul de pe Mediafax, el se controleaza cand este in public.
   Acum sa revin la problema de aici. In privinta lui Theo iar incurci borcanele, nu am spus nici aici, nici pe site-ul meu ca una legitimeaza pe alta. O crima ramane o crima, iar extremismul de ambele parti este condamnabil. Eu am incercat doar sa atrag atentia ca vorbim de fapt de un singur extremism, de refuzul la dialog, pentru ca in final Gert si ucigasul lui Theo se intalnesc. Ceva in genul tezei lui Stephane Courtois sau al Hannei Arend, nazismul si comunismul sunt complementare. Vezi tu, in mod ironic, da, Gert are dreptate, radicalismul islamic este egal cu extrema dreapta, din care face parte si Gert.

10. neagrigore
    Ianuarie 26th, 2009 at 19:15

    ba da, poti amenda tampenia. Daca eu ma apuc acum sa urlu cum ca lagarele de concetrare nu au existat, sau Holocaustul este o inventie a ocultei iudeo-masonice, s-ar putea sa fac cunostinta cu fratii Camataru. Nu spun ca inchisoarea este o solutie, dar libertatea cuvantului nu trebuie confundata cu libertinajul, prostitutia ideilor. Incitarea la violenta, apelul la instincte xenofobe, anti-x, inlocuieste x-ul cu orice spaima curenta sau recurenta, da, trebuie amendata.
    In momentul in care amendam astfel de discursuri delirante ne confirma noua normalitatea. Altfel suntem in aceeasi barca cu Vadim, si atunci ar trebui sa scoata cineva dopul, ca nu merita sa ajungem la mal.

11. Turnofftheglory
    Ianuarie 26th, 2009 at 19:24

    Nea Grigore ai auzit de evreii din Olanda sa ceara ca toti olandezii sa isi lase perciuni, sa se taie imprejur, sa manance cusher si cand unul zice nu sa ii ia gatul cu cutitul de bucatarie?

12. Mircea Popescu
    Ianuarie 26th, 2009 at 20:56

    Libertatea este, peste tot si intotdeauna, un castel de carti. Bune.

13. Bleen
    Ianuarie 26th, 2009 at 23:34

    Îmi pare rău că din lipsă de timp nu am putut răspunde comentariilor. Sper să o pot face mâine seară. Oricum, subiectul şi argumentele pro şi contra merită toată atenţia. Din păcate lipsa de timp mă obligă să arunc pastila şi să dispar. Ştiu, nu e fair, însă mă descurc din ce în ce mai greu cu timpul alocat blogului.

14. nedormitul
    Ianuarie 27th, 2009 at 08:00

    e criză, dragoş! Pune osul la treabă, nu mai trîndăvi, zise nichi mustăcind-o pe larisa.

15. Neagrigore
    Ianuarie 28th, 2009 at 13:39

    inca nu imi este clar ce vrei sa demonstrezi. de fapt, cred ca nu vrei sa demonstrezi nimic

16. dante
    Aprilie 11th, 2009 at 04:44

    Creştinismul originar, cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevărate-i esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare demonică. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele?

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Pînă la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 se spune despre duhuri că l-au rugat să intre în porci şi el „le-a dat voie”, considerîndu-l astfel mai puternic decît ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele. Ce s-a întîmplat cu acele duhuri? Cel mai probabil este că ele au intrat în Iisus, el fiind cel care avea putere asupra lor. Dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi transferat în porci ca apoi să fie lasate libere. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol.

    Un alt episod din faptele acestui om posedat de diavol este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mîncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mîncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa lor. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mîncare atunci cînd el vrea să mănînce? Este răul întruchipat care pur şi simplu nu gîndeşte decît răul. Cazul lui Iisus este tipic demonic. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu a-i da cîteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om referitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Cîţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pîntece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertîndu-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de pedeapsă persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atenţia care se pune pe diavol ca personaj principal şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, sîngele, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Pe cei mai mulţi traumele mentale pe care le implantează în minţi frica, toate aceste aspecte ale suferinţei şi întunericului, îi bîntuie pe oameni toată viaţa. Deşi se spune despre „învingătorul morţii”, că a ajuns acolo la dreapta Tatălui sau, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?

    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea oamenilor pe rug, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Iisus s-a dus direct în iad de unde nici că-i pasă ce se întîmplă pe pămînt deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin ca fruct al faptelor „mîntuirii lui”. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă, Iisus este demonul care a adus durerea nu mîntuirea.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce suferinţă prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz demonic a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”, Iisus.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi răutatea socială a unor creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre creştini sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului lui Iisus nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

    Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi comunişti care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit demonic de care omenirea este influenţată în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipată de demon în viziunea apocaliptică din Noul Testament. „Salvatorul” demonic ne învaţă să ne tîrîm, cum să murim, nu cum să trăim, aşa cum un adevărat fiu de Dumnezeu ar face-o. Demonul Iisus ne-a adus încet şi sigur la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii.

17. TQP
    Mai 3rd, 2009 at 05:03

    Sminteala religiei în şcoli

    De când cu legea la şcoală,
    vine ora de sminteală
    şi de vorbărie goală.
    Zici Hristos în sus şi-n jos
    eşti elevul valoros.
    De-ndrăzneşti ca să gândeşti
    notă mică-o să primeşti,
    de rămâi un papagal
    zecele vine în val.
    Pe la moaşte de vei trece
    o să mai primeşti un zece.
    Defilarea de prostie
    ne-a adus la ananghie.
    Şi în grupuri dezbinaţi:
    Unii-s îngeri, alţii draci.
    Creştinilor cu „vieţi eterne”
    nu le plac idei mirene
    ci doar cele patogene.
    Ce vom face-apoi în viaţă
    cu a lui Isus povaţă?
    La munca ce sigur vine
    papagalul nu mai ţine.
    A ajuns şcoala sminteală
    suntem „mântuiţi” de boală!

Comentează