Am remarcat că de fiecare dată când se ceartă între ei jurnaliştii celor două trusturi, scatoalcele le iau SOV şi Felix. După cum urmează:

Scena 1: Simona Tache, curioasă, intră pe blogul lui Ciutacu. Aici dă de aroganţa şi genialitatea respectivului (by the way, cam nervos Ciutacu pentru un olimpian flegmatic – aroganţa cam forţată, nici urmă de relaxare aristocratică şi cinism). Tache, aflată încă sub influenţa malefică a lui Guţă Yodda şi Nedormitul, nu se abţine şi nu-i spune lui Ciutacu cât de genial şi arogant e.

Scena 2: Ciutacu priveşte arogant într-o parte, genial în cealaltă,  îşi aranjează cu mâna tremurândă cravata şi trage aer în piept, ca să nu se enerveze. Nu-i reuşeşte. Cu venele palpitând, îl apucă de piept pe SOV  (“indiferent de ce mă apuc, sunt cel mai bun”), îi rupe butonii de aur de la cămaşă şi îi dă scurt două capete în gură. 

Scena 3: Simona Tache se scotoceşte nervoasă în poşetă. Scoate penseta, îl apucă pe Felix de globul ocular şi i-l scoate cu o mişcare rapidă şi precisă. Globul se rostogoleşte pe asfalt. Gâdea aleargă după el, îl ia şi, dând din coadă fericit, i-l aduce înapoi lui Felix: “Mai aruncă-l odată, şefu’!”

Scena 4: Badea alunecă în şpagat. Se ridică jenat, se şterge de praf, face o glumă spontană ca să atenueze ridicolul situaţiei şi dă să plece. Îşi aduce aminte de ce a venit, se întoarce, îi prinde mâna la spate lui SOV şi, în aplauzele colegilor de trust, i-o rupe. Răzvan Dumitrescu plânge încetişor. Tatulici mai tare, cu lacrimi suficient de mari încât să le vadă şi SOV.

Scena 5: Apare Istodor, nervos pe trafic (Muriţi!). Se apropie de Felix, îi pune trei întrebări scurte la care acesta nu ştie să răspundă. Istodor îl ia de ciuf  şi îl dă cu capul de automatul de cafea. Cad fisele. Mai puţin lui Gâdea. Asta nu-l împiedică să dea în continuare voios din coadă. 

Scena 6: Gabriela Vrânceanu-Firea îşi roteşte ochii într-un fel anume. Pe SOV îl ia ameţeala, e paralizat, nu mai poate reacţiona şi primeşte în plin lovitura de poşetă. Fractură de maxilar (tocmai se dăduseră salariile la Intact – în hârtii de 50 000). Gabriela îşi mai roteşte ochii odată, ca să fie sigură, îi întoarce spatele bietului mogul şi pleacă.

Scena 7: Buşcu vine de la emisiune cu capsa pusă. Din cauza lui Dinescu n-a apucat să ducă o frază la capăt. Îl priveşte pe Felix. I se pare că seamănă cu Dinescu. “Taci!” “Păi da’ n-am zis…” Buşcu se răzbună şi îl întrerupe în mijlocul frazei (sau propoziţiei, sau anacolutului, nu se ştie ce ar fi ieşit dacă Felix ar fi dus-o până la capăt). Gâdea strânge tacticos dinţii şefului de pe jos. “Lipsesc doi.” Felix zâmbeşte tâmp. Gâdea răsuflă uşurat: “A, ok. I-am găsit.”

Scena 8: În scena asta ar fi trebuit să joace Valentin Stan. Omul e atât de implauzibil ca personaj încât ar strica scurt-metrajul. Ar ieşi un Hollywood de prost gust.

Scena 9: Ioan T Morar îşi suflecă mânecile şi se apropie de Felix. Îşi aduce aminte de ceva. “Blogul! A rămas singur.” I se umezesc ochii, îl năpădesc nostalgia şi sentimentul de vinovăţie. “Sărăcuţul, de ce, de ce? Cum am fost în stare să-l las singur, nemoderat de două ore? Ah, nemernic sunt! Bloguleţul meu…” Pleacă cu pas grăbit. În trecere pe lângă Felix îi face o schemă de skandenberg şi îi rupe mâna stângă din cot. Definitiv. “Câh! Niciodată nu mi-a plăcut stânga.” O aruncă scârbit pe jos. Gâdea o prinde în cădere şi i-o duce înapoi şefului, dând din coadă fericit. Şi un pic trist.

Scena 10: Lupta e nedreaptă. Deşi era rândul Intacţilor să dea şi al lui SOV să primească, tot Felix e cel care suferă. Simţind miros de carne online tânără (Badea), apare în scenă Zoso, Măritul Blogfather. Lupta e scurtă. Îl lasă pe Felix cu un broken link. Şi în timp ce ăsta zace cu linkul rupt, atârnându-i sinistru, Zoso îi aruncă peste umăr: Spammerule!

Scena 11: Arma fatală. Andreea Creţulescu, scrâşnind din dinţi. Îmbrăcată în piele neagră, cu cizme şi cravaşă. Jawohl, Mein Fuhrer! Spre suprinderea tuturor, în loc să se ducă la Felix şi să-i dea lovitura finală, se îndreaptă spre SOV. Care începe să toarcă fericit, fremătând. “Am fost un băieţel rău. Mrrr mrrr. Spank me!” Legea compensaţiei.

FINE

PS. Domnu’ Nichi n-are nicio vină. Nu daţi în el, şi aşa e trist de când cu criza.

PS2. Mulţumesc pe această cale personajelor şi lui Jacques Brel, cel care a asigurat coloana sonoră în timpul filmărilor (La chanson de Jacky) şi care m-a ajutat la ritmul textului şi al scenelor (ascultaţi melodia şi veţi vedea de ce).

UPDATE. Wow. Acum am văzut: asta e postarea cu numărul 301 (aia cu trupa rusească a fost a 300-a). 

UPDATE 2. Bill Gates trăieşte din ajutor social, în Nigeria! (mă rog, nu e chiar aşa dar dacă eram un quality paper românesc cam aşa îmi ieşea titlul)