Pedofilul flamand versus bunul valon. Sau invers?

În ultimii ani în România au fost câteva cazuri de pedofilie în care au fost implicaţi cetăţeni belgieni. Întrebare: câţi dintre ei erau flamanzi, câţi valoni? Ca să ştim şi noi cine cui i-a stricat imaginea publică, cui îi e ruşine cu cine. Şi să ştim de cine ne ferim: de flamanzi sau de valoni?

Citat din Jurnalul Naţional, via Costi Rogozanu:

“Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român prezentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom.”