Elvis la Cotroceni. Ep 5: Gâgă şi Guşă

Elvis, îmbrăcat în costumaşul roz de inculpat, fu adus în boxa acuzaţilor. Se aşeză cu greu pe scăunelul cu trei picioare, luă mingiuţa roşie cu buline albe şi începu să gângurească. Gângurea, bătea mingea şi privea senin-derutat în jur, nepărând să înţeleagă ce se întâmplă cu el. Deodată, o figură de pe banca acuzării îi atrase atenţia, arătă cu degeţelul înspre bancă şi ţipă:

- Atanasie! Trădare!

Cel vizat, Patapievici, se uită mirat în stânga, în dreapta, peste umăr şi dădu să se ridice. Nu reuşi. Se vede că ghipsul îl jena mai mult decât se aştepta. Îşi aranjă papionul, zâmbi embarasat spre onorata audienţă şi se întoarse spre Elvis:

-You talking to me? You talking to me? You talking to me? Then who the hell else are you talking? You talking to me? I’m the only one here. Who the fuck do you think you talking to?

Elvis roşi încurcat şi începu să se prefacă preocupat, trăgând de un năsturel de la costumaş:

- Ng…ng…ga..ng..gî..gî…gâgă…

Consigliere Preda, notând ceva în rechizitoriu:

- Onorată Instanţă, a zis “Geoană”! Cer să se consemneze ca circumstanţă agravantă.

Deodată un murmur, întrerupt de râsete înfundate, cuprinse întreaga sală. În uşa de la intrare era Geoană, bandajat la cap (după ce, dacă mai ţineţi minte, primise un ciocănel în frunte de la Onorata Instanţă, adică de la Măritul Dictator). Lângă Geoană, o asistentă medicală cu ochelari şi păr pe picioare. Asistenta se apropie de banca acuzării, întinse mâna şi se prezentă:

- Guşă. Cosmin Guşă. Reprezint interesele pacientului meu, Gâgă…ăă…Geoană. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc.

Apoi se întoarse spre pacient, îl luă de mână, îi făcu semn să deschidă gura şi, cu o mişcare expertă,  îi aruncă pe gât o pastilă. Pacientul începu să se strâmbe, semn că pastila era amară:

- Nurse, ce-i asta? Ce mi-ai dat?

- Lecitină, dragul meu Gâgă…ăăă… Geoană. Ca să nu uiţi.

- Ce să uit?

- E, vezi? D-asta îţi dau lecitină.

- Linişteeee! Vreau linişteee! strigă nervos Măritul Dictator bătând cu ciocănelul în masă. Hai, Gâgă şi cu Guşă, aşezaţi-vă undeva şi nu-mi mai deranjaţi procesul. Hm, Gâgă şi cu Guşă….Mda. Ăsta e bun de slogan electoral…..ai notat, Consigliere Preda?

- Notat, Mai Mult Ca Perfectule!

- Ok, acestea fiind spuse, declar şedinţa deschisă. Acuzarea are cuvântul. Îl rog pe domnul Andrei Pleşu să se ridice şi să citească rechizitoriul. Avocatul apărării, domnul Răzvan Dumitrescu, fie pregătit să-şi citească pledoaria, imediat ce domnul Pleşu termină de vorbit.

– Onorată Instanţă, onorat auditoriu, dragă inculpatule, cetăţeni! Ne aflăm astăzi aici, în acest templu al justiţiei, pentru a….

O minge galbenă ateriză chiar pe masa acuzării, în faţa lui Pleşu, care scoase un “Scheise!” printre dinţi, scuturându-se de cioburile care însoţiseră mingea.

- Cine piz…strigă Onorata Instanţă, adică Prea Luminatul Dictator.

- Buşcu, zise Mihai Răzvan Ungureanu, sigur pe el, calm, fără să i se clintească niciun muşchi al feţei.

- De unde ştii, Spionoza?

- Îl urmărim de două luni. I-am pus un cip biometric. De fapt două cipuri biometrice. Unul pe minge şi unul pe tenişi. Ştiam că e în curte, bate mingea şi pe  Traian Ungureanu.

- Aduceţi-l sus! Se pare că vom avea mai mulţi inculpaţi astăzi.

Buşcu şi Traian Ungureanu fură aduşi sus de un malac din garda personală a Prea Măritului Dictator. Îi ţinea de guler, pe fiecare în câte o mână. Pistruiaţii nu se potoliseră, încă mai dădeau din mâini şi se strâmbau unul la celălalt. Malacul le dădu drumul pe podea.

- Bă, ce pana mea se întâmplă în societatea românească? Se poate? ţipă Onorata Instanţă, adică Prea Luminatul Dictator. Buşcule, numai tu eşti de vină! Sunt sigur că tu ai început! De ce ai spart geamul cu mingea?

- Nu e vina mea, Prea Minunatule Dictator! A luat-o vântu.

Episodul anterior