Proclamaţia de Autonomie a Ţinutului Securesc (10 septembrie 2008)

Din episodul anterior: Ea Însăşi îl atrage pe Călin în capcană, Călin vede bileţelul roz şi devine nostalgic. Fatim îi dă drumul lui MiniMe, Călin îl prinde, Avraamescu se deprimă, Severus se mîhneşte, Adunătura aplaudă împăcarea. Se vede o siluetă în întuneric.

- Zmeus! îngăimă Călin cu vocea gîtuită de emoţia revederii.
- Călin!, strigă Zmeus, cu lacrimile curgîndu-i şiroaie pe obraji…de cînd s-a stricat iStolo n-am mai plîns aşa.
Îi despărţea o lungime de pod. Începură să alerge unul spre celălalt, cu braţele întinse. Şi cu încetinitorul, evident. Din cauza şuruburilor de la spate, Zmeus, şi a şuruburilor de la genunchi, Călin.
Emoţia publicului atinge paroxismul. Atît Adunătura lui Zmeus, cît şi Găştile de Interese cu Răspundere Limitată ale lui Don Sile Pietrol, tatăl spiritual al lui Călin, aşteaptă Marea Reîntîlnire cu emoţie şi lacrimi în ochi. Mai sînt zece paşi, nouă, opt … patru, trei, doi….
- Halt! Not so fast, Bibicilor!
- Felix! strigă îngrozită mulţimea.
- Chiar el. Vin de la proces. L-am lăsat pe judecător să-mi susţinp cauza. M-a anunţat Andronicus. Nu mă aşteptam din partea ta, Călin, să cedezi aşa de repede. M-ai dezamăgit. Uşurel Alianţilor, dacă mai faceţi un pas, pierim cu toţii! Andoane, scoate-o din buzunar! Şi p-ailaltă! Scoate-le pe toate!
- Băi, Felixe, ştii cine sînt eu? Prea Măritul Zmeus! Zi ce vrei şi cară-te, astfel pogor DNA-ul asupra ta, insignifiantule!
- Prea Mărite Zmeus, să-mi fie cu iertare, dar nu mă sperii. Ce vreau? Ce vrem, mai bine zis. Reprezint Ţinutul Securesc şi vrem autonomie! Vrem să vorbim limba noastră strămoşească, vrem gramatica noastră, vrem să ne ducem cultura mai departe! Ghişe, citeşte Proclamaţia de Autonomie a Ţinutului Securesc! Poftim? Nu te duci la niciun Răzvan Dumitrescu. Citeşte, zevzecule!

- Bună ziua, stimată adunare, bine v-am găsit, am venit aici în emisiune să…. auziţi? Alooo! Vă rog să nu mă mai întrerupeţi, lăsaţi-mă să vorbesc! Nu e posibil aşa ceva! Deci…vă rog să nu-mi luaţi cuvîntul! Îmi scot lavaliera şi plec! Era rîndul meu să vorbesc. Deci, cum spuneam, iată Proclamaţia de Autonomie a Ţinutului Securesc (e pe puncte):

Punctul 1 – Vrem Iertarea Veşnică. Vrem Mîntuirea. Vrem ca Prea Măritul Zmeus să ne dea binecuvîntarea. Vrem slobozenie!

Punctul 2 – Nu mai vrem să ne bîntuie Corul Îngerilor. Şi nici fantomele trecutului. Vrem să fie ca înainte, să-i bîntuim noi pe ei.

Punctul 3 – Vrem să vorbim limba noastră. Vrem gramatica noastră. Vrem ortoepia şi ortografia! După cum urmează: modurile verbului vor fi: a) Modul Indicativ 00215; b) Modul Ascultativ; c) Modul Informativ; d) Modul Notativ-Informativ; e) Modul Secretativ. Timpurile: a) Timpul Prezent Să trăiţi!; b) vrem ca Timpul Trecut sa se întoarcă. Cazurile substantivului: a) Cazul Acuzator; b) Cazul Dativ Secret; c) Cazul Persuasiv. Substantivele proprii vor deveni nume de cod proprii iar substantivele comune vor deveni substantive comuniste. Nu mai vrem să urmărim toată fraza, că e obositor şi ne dor ochii, vrem să urmărim doar subiectul.

Punctul 4 – Vrem să nu mai facă Dinescu mişto de noi între o ciulama cu ananas în vin şi o iahnie de fasole cu banane în vin. Apropo, la cît vin pune în mîncarea aia, ar putea să gătească direct în sticlă.

Punctul 5 – Măritul Felix vrea reţeta Sculăului de la ciobanii lui Huzureanu.

Punctul 6 – Repet, Măritul Felix vrea reţeta Sculăului de la ciobanii lui Huzureanu.

Punctul 7 – Vrem o bursă la Arhitectură sau măcar nişte meditaţii la desen cu Perjovschi sau Mardale pentru Fratele Bălăceanu-Stolnici. A desenat planul casei lui Vlad Georgescu atît de prost încît Merce a intrat în debara crezînd că-i dormitorul şi i-a înfipt umbrela în cur lui Pleşiţă, care se pişa, crezînd că e în veceu. Noroc că şi chimistul Securităţii era un incompetent şi din greşeală îi înmuiase vîrful în Brifcor în loc de cianură. Apropo, şi vrem şi o bursă în Ucraina pentru chimistul Securităţii.

Punctul 8 – Vrem Monarhie Constituţională. Rege va fi Duda. Se va numi Maiestatea Sa Regele Duda de Karlstrasse, Craiul Securilor…. Boii dracu’, le-am zis să se uite pe Google Earth la nume de oraşe, nu de străzi….

Punctul 9 – Măritul Felix vrea reţeta Sculăului de la ciobanii lui Huzureanu.

Punctul 10 – Sfîntul Sinod vă roagă să aprobaţi înfiinţarea Mitropoliţiei Politice a Securilor.

Acestea sînt doleanţele noastre, Prea Mărite Zmeus.

- Şi dacă nu sînt de acord cu doleanţele voastre, ce-o sa faceţi? întrebă Prea Măritul Zmeus.
- Andoane, le-ai scos, mă? Arată-le! se întoarse Felix către Andon.
Prea Măritul Zmeus se uită mirat la Andon:
- Ce e aia?
- O gaură neagră, Prea Minunatule, scînci tremurînd Andon.
- Şi aia?
- Tot o gaură neagră, Atotcuprinzătorule.
- Şi aia? Tot o gaură neagră?
- Nu, Prea Mărite, asta e Robica Stămoiu.
- Stămoiu?

- Da, Atotcuprinzătorule, cînd te uiţi la ea îţi stă moiu. D-aia avem nevoie de reţeta Sculăului de la ciobanii lui Huzureanu.
Felix, jenat, interveni să schimbe subiectul:
- Prea Mărite, dacă nu ne îndeplineşti cererile, activăm găurile negre. Nu trebuie decît să apăs pe butonul roşu al Acceleratorului de Particule şi vom dispărea cu toţii în gaura neagră a istoriei. Căci am uitat să-ţi spun Prea Mărite, l-am pus pe Bideu să fure Acceleratorul. N-a fost greu. Tîmpiţii ăia nu aveau decît un paznic. I-a dat un cap în gură, a luat Acceleratorul şi a fugit. Da’ bou, cum îl ştii, a uitat protonii, neutronii şi electronii acolo. Însă noroc că elveţienii l-au făcut în aşa fel încît să meargă şi pe neuroni. Am făcut chetă în Intact. Ne-au dat oamenii tot ce au avut. Aşa că acum avem cinci neuroni. După cum te-am informat, nu trebuie decît sa apăs pe butonul roşu, neuronii se vor lovi între ei şi găurile negre vor fi activate… Andoane, fii bă atent, tîmpitule, să nu le scapi pe jos!

LINK. Ouch!