@bleen: btw, cand iti mai dai adresa pe web, pune si tu AT in loc de @, ca altfel te ataca robotii de spam(you know SPAM )

Problema pe care-am ridicat-o nu se referă la Băsescu sau la „scârbiți”, ci este valabilă în general pentru orice sistem politic democratic: dacă dorești să iasă candidatul Cutare, să sacrifici o jumătate de oră pentru a scrie un articol convingător este infinit mai productiv decât să sacrifici o jumătate de oră pentru a merge la vot.

Practic, votul tău nu poate influența rezultatul alegerilor (dar un articol bun poate).

Oricum, luciul creierului grobienilor suspomeniți va rămâne intact, căci ei nu pricep. Sunt irascibili, enervați, scârbiți, enervați de scârbă, scârbiți de enervare… nici ei nu știu prea bine. Important e că nu prea înțeleg și sunt mândri de asta. Răcnesc mereu „Băi, haideți, fiți ca mine și strigați: «Huuooo, de ce ne spui nouă să fim ca tine!?»” atunci când cineva îi provoacă să gândească.

Fie suficient de multi se vor trezi din amorteala si vor vota bine (si-atunci lucrurile se vor schimba in bine, indiferent daca tu te prezinti la vot sau nu), fie nu (si-atunci lucrurile vor merge tot rau, indiferent daca tu te prezinti la vot sau nu).

Realitatea este ca tu, X, nu poti influenta ce vor face ceilalti in ziua votului — cel putin nu prin deplasarea ta la urne.

Ce face Bleen are sens: sa-i convinga pe altii sa actioneze intr-un anume fel in ziua votului. Asta poate face diferenta. Dar sa mergi tu insuti la vot, asta e practic egal cu zero. Cu sau fara votul tau, rezultatul alegerilor e tot ala. Conteaza ce fac ceilalti, nu ce faci tu. (In cel mai fericit caz, votul tau se va simti dincolo de a cincea zecimala in rezultatul alegerilor exprimat sub forma procentuala.)

Ideea “Daca eu ma duc la vot, asa vor face si multi altii” este gresita. Nu exista o astfel de relatie cauzala. Ce faci tu, X, in ziua votului nu determina si nu influenteaza in niciun fel ce fac altii in ziua votului (acesta fiind factorul care conteaza cu adevarat).

Deci fie ca te duci la vot, fie ca nu, tot aia e.

In concluzie, teoria lui Bleen (“X, du-te la vot!”) e corecta si merita sustinuta de orice Y. Cu mentiunea “Y diferit de X”.

PS @ Radu Tanasescu: Da, este adevarat ca e mai usor sa fie falsificate 3% din 1 milion de voturi decat 3% din 10 milioane de voturi. Dar actiunea lui X din ziua votului nu poate face diferenta intre 1 milion de voturi si 10 milioane de voturi. Diferenta asta o poate face numai actiunea agregata a celorlalti — pe care X n-are cum s-o influenteze prin ceea ce face el in ziua votului. Indiferent ce va face X, daca e sa se prezinte 1 milion de alegatori, asta e. Sau daca e sa se prezinte 10 milioane de alegatori, asta e. Treaba e independenta de motaiala in pat / alergarea la urne a lui X in ziua votului.

Scrie undeva in articol ceva de politicienii sinucigasi care se adreseaza tinerilor si persoanelor educate, avem un exemplu perfect: Radu Duda. Cam 5% a luat si s-a retras din candidatura, banuiesc eu, ca sa nu ia voturi contra Basescu si sa fie acuzat ca l-a ajutat pe dom’ presedinte sa iasa din nou.

Dar e dovada clara, un om care a avut o agenda si niste programe specifice unui presedinte si care s-a comportat dupa modelele unor sefi de stat internationali a luat doar 5%, nimeni nici nu s-a obosit sa afle cine e, ce-a facut pana acum si ce vrea sa faca mai departe, in schimb cu totii erau foarte decisi ca nu vor iar monarhie, desi nu se pusese problema de asta.

In fine, eu zic ca pe langa argumentele tale, trebuie sa mergem la vot si pentru ca la un procentaj mic de alegatori votul cumparat are o valoare mult mai mare, e mai usor sa furi sa zicem 3% din 20% din voturi decat sa furi 3% din 70% (populatie cu drept de vot).

„PNL oricum dispare!”.
Ce-i drept, după ce au reuşit „să adoarmă” 75% din electorat, guvernanţii actuali îşi permit să facă cam tot „ce vor muşchii lor”.

FSN-ul a învins. :

Planul „neofeseniştilor” de a reduce la maxim corpul electoral , pentru a uşura manipulările de tot felul, a reuşit. Blaturile politice ordinare, ipocrizia guvernanţilor dusă la extrem, i-a „scârbiti” pe români de politică. Am prevăzut acest lucru într-un articol scris pe blog nu demult.

Microintreprinderil e şi „controlul în haită”.
Se pare că în aceste vremuri de criză, întreprinzătorii mici din România au devenit ţinta principală a „organelor” statului. După ce au fost „forfetaţi” la sânge, administratorii microintreprinderil or sunt pur şi simplu sufocaţi de tot felul de „controale concertate”.

Fir-ar mama ei de forfetare !

Alegerile europarlamentare cât şi cele prezidenţiale se apropie iar mister Geoană şi-a luat consultanţi americani. Politicienii vor relua sarabanda de promisiuni fantasmagorice. Bine ar fi ca tinerii păcăliţi să-i „forfeteze” la alegeri de „să le sară fulgii”.