”iStolo s-a apropiat pe furiş şi mi-a înghiţit găurile negre!” (13 septembrie 2008)

Din episodul anterior: Zmeus şi Călin sînt pe cale de a se împăca, Felix îi întrerupe şi cere autonomie pentru Ţinutul Securesc, Andon e pregătit să activeze găurile negre dacă şeful lui nu e ascultat.

Papagalul Andronicus se lăsă pe umărul lui Călin şi îi şopti ceva la ureche. Călin ascultă atent, deveni gînditor, se uită tîmp cînd la Prea Măritul Zmeus, cînd la Felix, şi grăi:
- Prea Mărite Dictator, cer permisiunea să spun şi eu cîteva cuvinte.
- Mai Mult Ca Perfectule, îi cunosc privirea asta. E de rău, zise Valericus, strecurîndu-se lîngă Zmeus.
- Valericus, lasă-l să vorbească. Astazi sînt generos.

- Prea Mărite Zmeus, împăacarea se amînă. Mi-a zis Andronicus să rămîn în stand by pînă ajung aici şi Fincălştain, Mircică şi Adi. Sînt pe drum, trebuie să ajungă dintr-un moment în altul. Nici nu termină bine de vorbit Călin, că îşi şi făcură apariţia cei trei.
- Era cît p-aci să-l păcăleşti pe Călin, Prea Mărite Magellan. Noroc cu Felix că v-a întrerupt, zise Fincălştain, privindu-l dojenitor şi cu subînţeles pe Călin. Autonomia Ţinutului Securesc e doar una dintre cererile noastre. Mai avem şi altele. Mircică, dă Proiectul de Constituţie încoa’!
Mircică se uită suspicios în dreapta, în stînga, se aplecă şi scoase de la ciorap o foaie A4 împăturită.
- Boule, de ce ai băgat-o acolo? se răsti Fincălştain la el, după care privi în jur, vizibil jenat de gestul pupilului său.
- Păi…ca să nu ne fure ideile….coane F…F…Fincăl…, se bîlbîi Mircică, roşu ca racul.

- Bă, ţie nu-ţi fură nimeni ideile nici dacă le laşi nesupravegheate în Ferentari sau le ţii într-o geantă deschisă în 139, tîmpitule! De ce dracu’ te-ar căuta pe tine cineva de idei în buzunar? Sau în altă parte? Fincălştain luă hîrtia nervos, o despături şi i-o întinse lui Cîlin, nu înainte de a-i da una părinteşte peste ceafă.
- Era s-o faci, Căline….Las’ că dăm noi milităria jos din pod. Gata, s-a dus libertatea de gîndire… D-acum încolo în famiglia asta nu gîndesc decît io! Şi Don Sile Pietrol, evident. Şi Papaşa Ilici….Băga-mi-aş, mulţi mai sîntem…Hai, citeşte Căline!
Călin işi drese vocea (efectul siropului de testosteron dispăruse şi vocea începea să-i semene cu a lui Trăistariu):
- Proiect de Constituţie. Principii generale. Art. 1. Popor vine din latinul populus. Art. 2. Deci, poporul e populist. Art. 3. În consecinţp, acţiunile prin care se cere părerea poporului, numite în general alegeri sau referendum, sînt populiste. Art. 4. Noi nu sîntem populişti. Art. 5. Noi nu vrem alegeri la care să participe şi poporul. Art. 6. Prea Mărite Zmeus, lasă-ne să ne alegem doar noi între noi. Art. 7. Te rugăm. Art. 8. Frumos. Art. 9. Dacă nu asculţi de. Art. 10. Vorbă bună. Art 11. Felix şi Andon vor activa găurile negre. Art. 12. Dacă nici aşa nu merge. Art. 12bis. O vor activa pe. Dispoziţii finale şi tranzitorii. Robica Stămoiu.
- Deci, Prea Mărite Zmeus, ziseră toţi în cor, dă-ne slobozenia! Dă-ne NUP-ul nostru cel de toate zilele! Dă-ne bugetul! Şi dă-ne nouă Doamne, licitaţiile şi fondurile europene! Amin, Mărite Dictator.
- Aşa cum le-am zis şi sindicaliştilor de la CFR, cînd eram ministru, vă zic şi vouă acuma: dragii mei, vă dau pula!
- Engage! strigă Fincălştain către Felix.
- Ce?
- Activează găurile negre, boule!
- A, ok. Bideu, adu Acceleratorul! Bideu fugi pînă după un tufiş de la capătul podului şi se întoarse cu Acceleratorul.
- Hm, credeam că e ceva mai deosebit, cum dracu’ l-au facut elveţienii ăştia, că zici că-i românesc, făcut la Rulmentul Bîrlad….. Ciudat, parcă l-am mai văzut undeva… zise Felix, luînd Acceleratorul din mîinile Bideului.
- Ăsta nu e Acceleratorul! sări Crim Antonescu. E iStolo!!! I-au schimbat lay-out-ul butoanelor dar slipii sunt aceiaşi. Şi PIB-ul e cam mic. Se vede că a făcut baie în apa rece.
- Boule, strigă Felix la Bideu, ce ai făcut cu Acceleratorul?
- Aport! se auzi vocea tunătoare a Prea Măritului Zmeus. Din întunericul noptii apăru un cîine mare, negru, cu două capete. Într-unul din boturi ţinea Acceleratorul, în celălalt un DVD pe care scria “Lista cu amantele parlamentarilor. Bonus: poze”.
- Cît voi dădeaţi din gură eu mi-am trimis cîinele credincios să-l urmareasca pe Bideu şi să vadă unde ascunde Acceleratorul. Restul a fost floare la ureche, am luat Acceleratorul şi în locul lui l-am pus pe iStolo tunat. Va fac cunoştinţă cu cîinele meu. El e Mihai Răzvan Maior, cel mai bun prieten al omului politic Eu. E de rasă, din părinţi campioni. E fiul Securităţii, Mama Primordială, Căţeaua care ne-a fătat pe toţi şi al cărei ADN îl purtăm.
La auzul numelui Securitătii, toţi luară poziţie de salut.
- Şi ce s-a întîmplat cu Mama Noastrî Primordială, Securitatea, Prea Mărite Zmeus?
- A ajuns la îngeri.
- Dumnezeu s-o ierte şi Teoctist s-o reprimească în braţele sale! izbucniră în plîns toţi cei de faţă. Dar absolut toţi.
- Nu va întristaţi, copiii mei neascultători. Îi e bine acolo unde e. De fapt nu e departe, e p-aci prin zonă, joacă “Nu te supăra Fraiere” cu Corul Îngerilor. Îi bate joc de joc, fiindcă are pioni mai mulţi, împrăstiati pe toată harta. Şi mai şi trişează. Cînd Corul Îngerilor ia o pauză de lectură şi meditaţie, Ea mută cîte trei-patru căsuţe odată. Iar cînd ea adoarme sau e în misiune, Corul Îngerilor se ceartă pe reguli şi metodologie. Se ceartă în cor, evident. D-aia îi şi zice jocului “Nu te supăra Fraiere”, că ei sînt fraieri şi se supără. N-ai cu cine… nişte Îngeri… A, că mi-adusei aminte….V-am dat vestea cea mare? Nu? A fătat iar. Noua generaţie de politicieni. Sînt mici şi drăgălaşi, să-i vezi ce simpatici sînt cînd dau din codiţe pe lîngă dulăii mai mari şi latră la televizor… Iar cînd nu latră, ling….
- Mărite Felix, îi intrerupse Andon din reverie, iStolo s-a apropiat pe furiş şi mi-a înghiţit găurile negre!
Toti întoarseră privirile spre iStolo. Ce se va întîmpla? Va fi Sfîrşitul Lumii sau doar Sfîrşitul lui iStolo? Is this The End or just The iEnd? Singurul cu prezenţă de spirit, Prea Măritul Zmeus, scoase mobilul…
- Ce faci, Mai Mult Ca Perfectule?
- Sun la 112, Intelectualii În Acţiune. Pata e fizician de formaţie, trebuie să ştie ce se întîmplă cînd cel mai longeviv prim-ministru din umbră înghite două găuri negre. Alo, Pata? Scuză-mă că te deranjez, ştiu că nu-ţi place să ţi se facă programul, că vrei să zici Stop şi să te reîntorci la tine, să-ţi regăseşti Centrul, undeva, într-o căsuţă la munte, însă gîndeşte-te că la telefon sînt chiar Eu Însumi. Îţi dai seama? Te sun chiar Eu Însumi, fie-mi numele lăudat! Da…da…ştiu, hai nu-ţi mai face sînge rău, dă-l dracu’ de ponei…la urma urmei nu era decît un ponei. Data viitoare să fiţi mai atenţi, desenaţi şi voi o casă, nişte pomi, o floare, doi grădinari…da…da, mai ţii minte? Şi Lanţul Amintirilor mi-a plăcut…ai dreptate, un pic cam manierist, şi personajele nu prea bine conturate…mda, într-adevăr, modul de rezolvare a dilemei existenţiale prin care trece personajul principal era cam forţat şi abrupt…dar muzica, muzica făcea tot filmul! L-am văzut pe vapor, am făcut schimb de role cu nişte maltezi. Ei ne-au dat Lanţul Amintirilor Mă Chinuiesc, noi le-am dat două filme de Sergiu Nicolaescu….le-a plăcut enorm ăla cu brigadieri, în care viitorul Rege Duda de Karlstrasse joacă rolul unui inginer pe şantier, la Canal. Da, a fost prima întîlnire a lui Duda cu viitorii lui strămoşi, elita interbelică, întemeietorii României Mari….Niciodată nu a fost mai aproape de ei. La un moment dat, cînd săpa (trebuia să sape de-adevăratelea, ca să fie cît mai realist) s-a apropiat la cîţiva centimetri de un fost ministru în guvernul I. Ghe Duca şi de un Ştirbey…cum s-ar spune, mai avea puţin şi dădea de os domnesc. Dar l-a chemat tovarăşul de la Comisia de Propagandă şi Cultură să-i zică un banc şi să bea o ţuică împreună. Să lăsăm asta, şi cum îţi spuneam, dragă Pata, noi le-am dat maltezilor două filme, ei nouă, unul. Mi-au rămas datori. M-au întrebat ce vreau în schimb, le-am zis că deocamdată nimic, cine ştie, poate ne vom întîlni vreodată şi îşi sting ei datoria. Ceea ce s-a şi întîmplat săptămîna trecută… S-a mirat şi Benedict; <Cum bă Traiane, Ordinul Cavalerilor de Malta pentru un film cu Duda? Bă, voi românii sînteti daţi dracului, iertată să-mi fie expresia!> Aşa….de ce te-am sunat, dragă Pata…. Fii atent: iStolo, prim-ministrul nostru din umbră, din umbra veacurilor trecute, vreau să zic, a înghiţit două găuri negre…ştii cum face el cînd înghite…cuarc, cuarc, una după alta ….şi voiam să ştiu dacă ăsta e Sfîrşitul. Hai, că tu le ai cu fizica şi escatologia…Cum? Tegumentele sînt palide, dar la el aşa sînt de obicei. Da, e galben şi la ochi, dar ţi-am zis, el a fost bolnav cînd era mic şi oricum aşa arată el de obicei, ca şi cum ar avea hepatită. Un albuş de ou? Crud? Păi de unde pana mea să iau un albuş de ou crud la ora asta? Mă fut în el de Carrefour, vrei să mă întîlnesc iar cu ţiganca aia împuţită? Ok, pa….Ce faci? A, ok. fii atent că Pleşu pare el aşa mai visător da’ memoreaza cărţile…. Ştie cîţi şeptari mai sînt în joc, cîţi decari, cîţi aşi, nu reţine doar figurile, reţine şi cărţile mici…Am jucat cu el, bizantinii ăştia de viaţă, cu umor, par mai boemi aşa, de felul lor dar sînt daţi dracului, nu le scapă nimic. Ok, te las….Poftim? Pe porunci? Ce ţi-a făcut? Să citeşti Heiddeger într-un picior, legat la ochi şi să pui zahăr în motorină lu’ Siegfried? Ţi-am zis eu că e şugubăţ…Doar l-am avut consilier. Stai să-ţi zic…seara, pe holurile Cotrocenilor, se tupila pe după colt împreună cu Pufulete şi cînd ieşea iStolo din birou, Pufulete îl ţinea de vorbă iar Pleşu se strecura în spatele lui şi îi dădea ceasul din BIOS înapoi cu 12 ore. Şi o luau la fugă rîzînd prin Palat, să-mi trezească toţi consilierii… Evident că iStolo se ducea apoi să-şi bea cafeaua şi să înceapă o nouă zi de muncă….Atunci mi l-au uzat. Hai, că acum chiar te las. Şi nu mai fi supărat cu poneiu’. Fruntea sus! Înapoi la argument! Aşa te vreau. Hai pa.
- Ce-a zis Pata, Mărite Dictator?
- A zis că vă fute-n gură dacă vă mai luaţi de poneiul lui. Şi a zis că tu, Adi, o să te urci pe bicicleta lui Călin şi o să-mi aduci un albuş de ou crud, de la Cornu. Hai, executarea! Că vă ia mama dracu’ pe toţi şi spălaţi puntea toată noaptea!