În anul 2002 eram angajat al “Evenimentului zilei”, la secţia Cultură – Mass Media.
Începusem să fac o seamă de anchete, destul de reuşite, zic eu (şi era şi opinia şefilor ziarului).
La un moment dat pe fir a apărut Petru Romoş……

http://dilemediatice.blogspot.com/2009/08/scrisoare-deschisa-pentru-sorin-ovidiu.html

Inca nu am avut prilejul sa ne cunoastem, dar lucrez de cinci ani la ziarul Cotidianul, al carui patron ati devenit in acest rastimp.

Nu as fi apelat in mod obisnuit la clementa dumneavoastra, dar vad ca in ultimele zile s-a instituit in redactie un obicei al pamintului de a nu se mai discuta cu impricinatii, ci doar de a se dispune. De aceea imi iau si eu libertatea de a ma adresa direct instantei superioare, adica dvs.

Ma refer, in primul rind, la post-scriptumul editorialului de astazi, semnat de noul director, domnul Cornel Nistorescu, in care deplinge insinuant lipsa “dreptului elementar la aparare” intr-un articol pe care l-am scris despre ilustrul Petru Romosan, colaborator al Securitatii, dupa cum sustine CNSAS.

Contactat dupa regulile jurnalistice de “Cotidianul”, domnul Romosan a preferat sa se apere in 2006 numindu-ma “turnatoare mica” si sa ma ameninte ca ma scoate din presa, dupa cum demonstreaza inregistrarea pe care inca o am. In 2009, cu decizia CNSAS in fata, a ales sa se apere prin noi invective, precum “securista imputita”. Pentru cititorii de elita ai ziarului, exprimarile imunde ale domnului Romosan nu ar fi fost relevante, am decis impreuna cu Liviu Avram, redactor-sef adjunct, cel care a avizat textul pentru publicare, vinerea trecuta.

Astfel, “dreptul la aparare” al domnului Romosan nu e exercitat prin propriile cuvinte, ce pot zgiria urechile obisnuite cu un limbaj civilizat, ci prin cuvintele mele, “a negat cu vehementa colaborarea cu Securitatea”. In schimb, mi-am sustinut titlul, ce vorbea despre turnatoriile lui Romosan, cu cit mai multe documente. Domnul Nistorescu -care, precizez, nu a apucat sa ne dea inca o lista cu toti prietenii domniei sale si care a dispus scoaterea textului de pe site-ul ziarului, la o ora dupa ce a fost postat-, fie nu a citit textul, fie a avut un alt motiv decit cel expus in “P.S.” pentru ceea ce a facut. De altfel, in fata intregii redactii, nu a invocat “lipsa dreptului la aparare” din acest text, ci faptul ca el stie mai bine subiectul si ca va fi completat ulterior. Recent m-a informat ca alaturi de textul meu, in ziar va aparea, miercuri, o “completare” de trei pagini, ce va demonstra cum ar fi trebuit sa fie tratat subiectul . Asadar, o lectie de jurnalistica in piata publica, nemaivazuta pina acum, prin care se argumenteaza un gest numit de multi altii inaintea mea CENZURA.

Inchei paranteza si vreau sa mai ilustrez obiceiul incetatenit in ultima vreme, de care am facut vorbire la inceput, cu alte decizii, de care, fireste, va va fi informat boardul, asa cum a facut si cu numirea domnului Nistorescu in functia de director. Ele vizeaza concedierea unuia din colegii mei, Cristian Patrasconiu, desi se afla in concediu, pe motiv ca nu mai corespunde cu noua linie a ziarului. De acelasi lucru au fost sau urmeaza sa fie anuntati si comentatori precum Theodor Baconski, Daniel Vighi si Alin Fumurescu. A decis, de asemenea, sa scoata de pe cotidianul.ro blogurile lui Ioan T.Morar si Eugen Istodor. Deciziile cu pricina au generat renuntarea la colaborarea cu Cotidianul a lui Liviu Antonesei si Robert Turcescu. Fireste, e posibil sa fiti in asentiment cu deciziile domnului Nistorescu. Puteti, de asemenea, considera ca aici sint banii dvs si ca nu e treaba niciunui muritor de rind din redactie sa judece managementul editorial al ziarului. Am insa speranta ca omul care ne considera deunazi cea mai buna echipa din presa romaneasca nu ne poate trata astazi (si el) ca pe niste muncitori la o fabrica de cuie, vorba cuiva.

Tocmai de aceea indraznesc sa va rog ceva. Sa va spun pentru ce v-am scris, adica. Vedeti dumneavoastra, de cand s-a relansat Cotidianul am lucrat cu multi (prea multi) sefi – unii mai buni, altii si mai buni, unul-doi chiar foarte buni. In plus, se vorbeste prin tirg (nu am confirmarea impricinatului, de aia nu public zvonul in ziar, domnule Nistorescu!) ca vreti sa inchideti portile Cotidianului cam pe la sfirsitul anului. Daca nu cer prea mult, dati-ne un sef cu care – in acele momente – sa nu ne fie rusine sa mincam din coliva gazetei la care am muncit atita ani. Fondata de Ion Ratiu, cum i-a placut si domnului Nistorescu sa sublinieze.

A trustului dvs angajata,

Mirela Corlatan