Galibardi versus Gucci

Am înţeles că a început o revoluţie de corporatişti pe Facebook. Propun să se ţină în Mall. Şi doar dacă sînt suficiente locuri de parcare pentru toţi revoluţionarii. Şi să se ţină cu lumina stinsă, ca să ne răcim global. Acuma nu sînt sigur, o fi revoluţie pe bune sau vor să mai facă mişcare şi în afara sălii de fitness?

SCENA I

LEONIDA

Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o diminează, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe ‘Aurora Democratică’, să văz cum mai merge ţara. O deschiz… şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: ’11/23 Făurar… a căzut tirania! Vivat Republica!’

EFIMIŢA

Auzi colo!

LEONIDA

Răposata dumneaei – nevastă-mea a d-întâi – nu se sculase încă. Sar jos din pat şi-i strig: ‘Scoală, cocoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit libertatea la putere!’

EFIMIŢA (afirmativ)

Ei!

LEONIDA

Când aude de libertate, sale şi dumneei răposata din pat… că era republicană! Zic: găteşte-te degrab’, Miţule, şi… hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân’ la teatru… (Cu gravitate:) Ei, când am văzut… ştii că eu nu intru la idee cu una cu două…

EFIMIŢA

Ţi-ai găsit!… dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

LEONIDA

Ori să zici nu ştiu ce şi nu ştiu cum, că adicătele ‘acu, unde eşti tu republican, ţii parte naţiunii…’

EFIMIŢA

Aş!

LEONIDA

Dar, când am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului!… Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, şi lume, lume,… de-ţi venea ameţeală nu altceva.

EFIMIŢA

Bine că n-am fost în Bucureşti pe vremea aia! Cum sunt eu nevricoasă, Doamne fereşte! Păţeam alte alea…

LEONIDA

Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (Schimbând tonul:) Ei, cât gândeşti c-a ţinut toiul revuluţiei?

EFIMIŢA

Până seara.

LEONIDA (zâmbind de aşa naivitate, apoi cu seriozitate)

Trei săptămâni de zile, domnule.

EFIMIŢA (minunându-se)

Nu mă-nnebuni, soro!

LEONIDA

Ce te gândeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră naţiunea română.

EFIMIŢA (cu interes)

Zău?

LEONIDA

Mai e vorbă!

EFIMIŢA

Adică cum?

LEONIDA

Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească…

EFIMIŢA (curioasă)

Da’… ce spunea în scrisoare?

LEONIDA (cu importanţă)

Patru vorbe, numai patru, da’ vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: ‘Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!’ Şi jos iscălit în original ‘Galibardi’.