Piscica Domnului Nichi

Ieri am scăpat şi de ultimii doi pisoi din recolta de anul ăsta. Iar voi aţi scăpat de articolele cu pisici. Ăsta e ultimul. Jur.

Ceea ce nu ştiţi însă, e că Domnu Nichi, la rîndul lui, a avut săptămîna trecută imensa bucurie să se trezească cu un pisoi proaspăt în faţa porţii.  Şi acum trebuie să scape de el (mai are vreo trei pisici şi patru cîini). Dacă mă gîndesc bine, nici n-ar fi foarte greu:

- Tu, ăla…da, da, tu… Ia vino-ncoa!

- Da, să trăiţi.

- Cîte uşi de garaj ai vîndut luna asta?

- Păi…

- Ţi-ai făcut targetul?

- Păi…

- Apropo de target…că tot ai adus vorba…

- Da’ eu n-am adus…

- Gura! Nu ştiu cum să-ţi explic eu ţie… Hai s-o luăm băbeşte: toţi în viaţă avem un target… Uite,  de exemplu, targetul meu e să dau pisicul ăsta…băăă, un’ te uiţi? Ăsta….ăsta mic de aici…aşa… Nu-l mai suport…e prea zăpăcit. Acu’ două zile mi-a spart un Ming din sec XII…. Ce să-ţi mai spun….aseară s-a pişat în piscină…. Ori, ăsta e ultimul lucru care-mi mai lipsea: o piscică care să se pisce în piscină şi să-mi spargă Mingul. Asta e, şi bogaţii plîng. Dar să revenim la oile noastre… Targetul lui…al pisoiului, că la el mă refer…e să-şi găsească o familie adoptivă, if you know what I mean…. O familie fără Ming şi piscină, dacă se poate… Iar targetul tău…mă urmăreşti?…targetul tău e să vinzi chestii sau ce vinzi tu acolo…

- Uşi de garaj…

- Ştiu, ştiu…Am vrut să te prind… Bravo, bravo, îmi placi. Cum spuneam, targetul tău e să vinzi uşi de garaj de enşpe mii de euro pe lună… Este?

- Este, să trăiţi!

- Mai tare, că n-am auzit!

- Este, să trăiţi!

- Bravo, pe loc repaus.

- Şefu’, io tot n-am înţeles ce legătură am eu cu piscica…ăăă… pisica dumneavoastră.

- E, vezi că eşti prost? Nu mai e piscica…ăăă… pisica mea. E piscica ta. Pisica, am vrut să spun.

- Păi…

- Păi, nu ştiu cum să-ţi explic eu ţie ca să înţelegi: targetul nu e  ceva fix. E o chestie dinamică, o chestie care se micşorează sau, în cazul tău, dacă nu-mi iei piscica…se măreşte, chiar dublează sau triplează, aş putea să spun. Înţelegi sau vrei să-ţi fac un desen?

- Păi…

- Uite, vezi ce drăgălaş e? Ia-l şi mîngîie-l.

- Ă…

- Mîngîie-l!

- Da, să trăiţi.. (ia pisicul şi-l mîngîie)

- Ce dracu faci, mă?

- Îl mîngîi, să trăiţi…

- Aşa, pe muteşte? Aşa se mîngîie bă, un pisoi?

- Păi cum, Şefu’?

- Zi “pisi pisi”!

- Ă…

- Zi mă, “pisi pisi”!

- Pisi pisi.

- Cu intonaţie.

- Pisi pisi.

- Mai tare.

- Pisi pisi!

- Prea tare. Îl sperii.

- Pisi pisi?

- Hm…fără semnul întrebării… Mai cu drăgălăşenie.

- Pisi pisi.

- Nu e suficient de muzical.

- Pisi pisi?

- Prea moale. Se plictiseşte. Mai cu suflet.

- Pisi pisi!

- Prea brutal. Mai mămos. Ştii să fii mămos?

- Nu, să trăiţi!

- Imaginează-ţi că eşti mă-sa. Ştii să torci?

- Am făcut în clasa a III a la ora de lucru manual…

- Nu ca pionierii, boule! Ca pisicile! Toarce!

- Nu pot, să trăiţi.

- Ai cont pe ejobs?

- Nu, Preamărite.

- Păi fă-ţi. Sau torci?

- Torc, să trăiţi.

- Bravo. Acum întoarce-l invers…. Nu pe lung, bă….Întoarce-l cu burtica-n sus.

- L-am întors. Acum ce fac?

- Gîdilă-l pe burtică!

- Îl gîdil.

- Ai uitat de “pisi pisi”.

- Pisi pisi.

- De data asta ţi-a ieşit bine. Bravo. Văd că vă înţelegeţi bine. Mă bucur. Tu te bucuri?

- Şi eu mă bucur, să trăiţi.

- Cum te bucuri bă, pe criza asta? Da’ ce-i bă, aici, carnavalul de la Rio? Ce e veselia asta? Ce e distracţia asta în plină criză? Eu nu-mi mai văd capul de griji şi voi vă veseliţi? Fii trist!

- Sînt trist.

- Hm… sesizez o veselie ascunsă… Scapă de ea. Fii foarte trist.

- Sînt foarte trist.

- N-ar trebui. Tocmai te-ai făcut cu un mic prieten. Uite-l ce drăgălaş e… Nu te uita aşa deprimat la el! Zi “pisi pisi”!

- Pisi pisi.