“Chiar aşa trebuie să fii mereu, ca păduchele în frunte? Atât de mare e presiunea creditelor personale luate în anii trecuţi pentru casele, terenurile, maşinile şi vacanţele exotice de rigueur în profesie?
Chiar atât de tare ar suferi afacerile cu zahăr, tutun, electronice, zarzăre de ţuică, armament, clipuri video, fier vechi sau mai ştiu eu ce, din care se alimentează diverşi membri ai Kommentariat-ului, bogaţi de le crapă conturile bancare, încât nu mai pot trage o linie şi să spună, până aici?
Pentru că, dacă-i aşa, îi găsesc pe cei de azi mai blamabili şi mai demni de milă decât pe cei dinainte de 1989: măcar atunci jucau o carte mare în viaţa lor şi stăteau cu Securitatea în spate. Astăzi, se mânâncă acelaşi rahat în libertate, de bunăvoie, fugind cu castronul în întâmpinarea dorinţei patronului, chiar înainte ca acesta s-o formuleze, pentru o miză infinit mai mică.”
Articolul integral, în Evenimentul Zilei.
Dacă ţi-a plăcut, dă-l mai departe:
Bleen pe Facebook
