“Însă campania de rutină a fost dominată de motorul mediatic. Zidul televizat al oligarhiei s-a prăbuşit peste ultima fărîmă de bun simţ. O operaţiune uriaşă de răsucire a minţilor şi de strivit adevărul s-a pus în mişcare, îndemnînd fiecăre persoană liberă din România să celebreze viclenia, şantajul, prostituţia morală şi, în fine, principiul neîncrederii absolute. Efectul urmărit de această campanie a fost dizlocarea generală a valorilor. Efectul obţinut: revolta declanşată, cu ultimele puteri, de un public aproape spălat pe creier. Din momentul în care Dinu Patriciu a prefaţat trucajul filmat care sugera că Traian Băsescu a lovit un copil, partida era jucată. Difuzat de 1178 de ori în 12 ore pe trei canale, filmul a scos de sub anestezie o mare parte a publicului. Tratamentul simultan barbar şi meschin la care a fost supus candidatul Băsescu a forţat o reacţie publică decisivă, din partea unui public de multă vreme oxidat şi saturat de deşeuri. Restul a venit în cascadă: sfidarea imbecilă de la Timişoara, întîlnirea viitorului Preşedinte-Vasal Mircea Geoană cu S.O.Vîntu, bateria de sondaje falsificate de INSOMAR şi CURS. Toate au degajat aroganţa unui sistem care s-a declarat cîştigător înainte de consultarea populară, promiţînd, astfel, explicit, românilor un viitor regim de dominaţie fără recurs.”