Bleen » arte şi istorii

Acum ceva timp vă recomandam un blog de arhitectură, ocasapezi.wordpress.com. Blogul aparţine unei studente la Ion MIncu şi scopul său este, citez: “Prin “o casa pe zi” incerc, in primul rand, sa imi stimulez dorinta de a ma documenta. Deci “demersul” e in mare parte egoist, mai ales ca nu ma astept sa am vizitatori.”

Între timp a apărut şi un site cu nume similar, aparţinând unei firme care se ocupă cu tranzacţii imobiliare, site care a avut parte de ceva promovare din partea blogfazărilor.

Având în vedere că eu am recomandat blogul (îl am şi în blogroll), sper să nu existe confuzii şi să-i dea cuiva prin cap că aş fi recomandat un blog-interfaţă către o activitate comercială. Între blogul ocasăpezi.wordpress.com şi site-ul prin intermediul căruia se tranzacţionează una alta nu este absolut nicio legătură.

În primul rând, cele două nu au acelaşi scop. În timp ce blogul respectiv nu e decât un exerciţiu de pasiune al unui student, site-ul (care a apărut cu două sau trei luni mai târziu) e o interfaţă prin care unii vând altora nişte chestii.

Şi, în al doilea rând şi cel mai important: cele două nu au acelaşi target. Hiller Residence are acelaşi target cu un apartament de 55mp aşa cum Picasso are cu Vanghelie. Osler House are acelaşi target cu un apartament aflat la 5 minute de mers cu metroul din Obor aşa cum are Brâncuşi cu Ţeapa lui Ghilduş.

Tractoriştii şi loganiştii care cumpără câte un apartament pe zi şi o garsonieră pe seară nu au nicio treabă cu arhitectura. Apartamentele mişto-supermişto care se vând la kil nu au nicio legătură cu arhitectura.

Cu alte cuvinte, Luvru nu e Dragonul Roşu nr 6.

Lemon

Bleen — Mon, 13 Oct 2008 01:57:44 +0000

Bloguri de vizitat.

Pavel Lucescu a deschis subiectul. Il preiau.

Nu voi scrie despre blogurile consacrate sau relativ consacrate, politice sau jurnalistice ci despre blogurile de nisa sau mai bine zis despre blogurile-pasiune sau blogurile-de-amorul-artei. Fara stiri senzationale, analize politice si economice, infierari, dezvaluiri, buble, balbe, galme, manipulari 1% si transpiratie 99%, mondenitati, barfe, lideri de trafic, grafomani, monomani, tonomati, bancomati, psihopati, blogosferici, liberalici, pedelistici, pesedaci, becalieni, cinefili de Birchall, reporteri de investigatie, jurnalisti de opinie, politicieni in devenire sau revenire, prim-ministri, ministri, lingai, latrai, geniali aroganti sau alte specii isteroide care formeaza mainstream-ul blogosferei noastre. Si ca sa nu va simiti jigniti, dragi bloggeri, si daca va consoleaza cu ceva, recunosc ca si eu fac parte din cel putin trei-patru sau cinci categorii din cele de mai sus.

Iata doua bloguri (deocamdata) pe care merita sa intri atunci cand isteria e la maxim, cand greatza devine insuportabila. Cum ar spune Bernbach: Lemon.

Cartea din geanta – paparazzi de carti, cancan-ul care nu va prinde ascultand Gutza din goana suvului perlat si nici divortand intre o adoptie prin posta si o campanie antifumat. Va prinde citind in metrou, pe strada, in avion, autobuz, tramvai, ganguri, parcuri, strazi si sali de asteptare, pe faleza, plaja sau la coada la impozite. Iar daca nu va prinde, ori aveti masina, ori aveti o problema.

O casa pe zi – case fara turnulete. Nici un palat. Nici o casa a poporului. Amorasul nu se pisa in fantana arteziana a proprietarului. Si nici proprietarul nu scuipa seminte in piscina. Poti sa pui fara grija cacat pe clanta. Nu e de aur. Pe poarta de la intrare nu scrie Nitza si Stela. N-am vazut nici o coloana si niciu n balcon vernil. Mai caut.