Bleen » bugetari

Creşterea salariilor pe înţelesul tuturor

Bleen — Mon, 01 Aug 2011 11:00:34 +0000

Eşti bugetar şi ai salariu 1000 de lei. În august 2010 salariul îţi scade cu 25%, ajungînd astfel 750. Cu 1 octombrie 2011 sau 1 ianuarie 2012 salariul îţi creşte cu 5%. 5% din 750 egal 37.5, adică 750 plus 37.5 egal 787.5 lei. În acest moment salariul e mai mic cu 22.5% faţă de iulie 2010. Cu alte cuvinte, prin creşterea de 5% s-au recuperat 2.5%.

După o scădere de 25% este nevoie de o creştere de 33% pentru revenirea la salariul anterior. Diferenţa vine din baza diferită la care e aplicat procentajul. Procentul de scădere se aplică la 1000 de lei, la salariul iniţial, procentul de creştere se aplică la 750 de lei, adică la salariul scăzut. În primul csz fiecare punct procentual e de 10 lei, în cel de-al doilea caz, fiecare punct procentual e de 7.5 lei.

Şi totuşi, recuperarea se poate face fără creşteri ale cheltuielilor bugetare, doar în condiţiile în care se renunţă la 25% dintre angajaţii statului. Depinde însă şi la ce salariaţi renunţi. Că dacă renunţi la 25% dintre salariaţi, dar la cei mai prost plătiţi dintre ei şi care consumă doar 15% sau 20% din fondul de salarii, în cazul unei “recuperări” vei avea parte de creşterea cheltuielilor bugetare.

Pe de altă parte, mai mulţi angajaţi nu înseamnă nu numai cheltuieli mai mari de la buget ci şi mai multă birocraţie, adică mai mult timp pierdut şi mai mulţi nervi consumaţi pentru dacii liberi nebugetari. Ca să nu mai spunem că mai mulţi angajaţi la stat înseamnă şi presiune sindicală mai mare, şi presiunea electorală mai mare. Altfel se comportă partidele cînd e vorba de 600 000 de angajaţi ai statului şi familiile lor şi altfel cînd e vorba de 1 300 000 de angajaţi ai statului şi de familiile lor.

Simona Tache fără topor

Bleen — Mon, 12 Oct 2009 10:57:29 +0000

Mai multe detalii despre ce a făcut Simona Tache în ziua în care şi-a uitat toporul acasă, aici sau aici.

141 agenţii şi 10 554 posturi desfiinţate

Bleen — Thu, 13 Aug 2009 21:53:36 +0000

339 de agenţii, autorităţi, administraţii, oficii etc avea România pînă la restructurarea decisă de guvernul Boc. 226 dintre ele au fost vizate de restructurare, 141 fiind desfiinţate, comasate sau restructurate prin preluarea în ministere. Au rămas 113 (inclusiv cele 33 care fac parte din aquis-ul comunitar şi nu pot fi desfiinţate).

S-au desfiinţat 10 554 de posturi, din care 1 583 sînt posturi vacante bugetate iar restul, adică 8 971, sînt posturi ocupate (cu alte cuvinte, au fost daţi afară 9 000 de angajaţi).

Acestea se adaugă celor 4 812 posturi desfiinţate în 2009 la Ministerul Economiei şi încă 5 416 posturi din cele 30 de societăţi comerciale din subordinea Ministerului Economiei aflate în procedură de lichidare. se ajunge astfel la 20 782 posturi desfiinţate în 2009.

Actuala restructurare, cea mai mare de pînă acum, nu a vizat Societăţile Comerciale, Companiile Naţionale şi Regiile Autonome, care vor face obiectul unui proces de restructurare distinct.

Deasemenea, nu au fost vizate posturile şi instituţiile din educaţie, sănătate şi cultură.

Conform Institutului de Statistică, în 2008, în administraţie publică lucrau în jur de 200 000 de angajaţi. Pentru început, o desfiinţare a 5% din posturi nu e puţin (să nu uităm că în calcul intră şi angajaţii din administraţia publică locală iar acolo decid autorităţile locale).

Dacă acest guvern reuşeşte să treacă şi Codul educaţiei, Legea salarizării unice şi Legea Pensiilor şi va continua şi restructurarea, poate fi considerat cel mai bun guvern de după 1990.

Sursa datelor: gov.ro

TRU despre sindicalism şi bugetarism

Bleen — Mon, 06 Jul 2009 22:36:57 +0000

“Creaţia în domeniu are o fecunditate bolnavă. Au apărut, rînd pe rînd, şi au fost, apoi, legiferate: sporuri, indemnizaţii, prime, bonificaţii de o absurditate grotescă şi umilitoare. Sporul de stress neuropsihic – acordat de judecători, judecătorilor. Sporul de lucru în limbi străine – menit să compenseze toxicitatea cunoaşterii şi, mai ales, toxicitatea cunoaşterii unei limbi străine, într-o lume saturată de carte şi plictisită de adaosuri inutile. Sporul de confidenţialitate – acordat funcţionarilor, în ideea că un funcţionar e în mod natural indiscret şi numai banii îl pot face să tacă sau să-şi protejeze documentele. Primele de Crăciun şi Paşti – care stabilesc amabil că statul trebuie să dea un ospăţ colectiv de sărbători.

De aici vine şi prima de vacanţă, „un drept legal, cîştigat în instanţă” de salariaţi – cum obşnuiesc să precizeze diverse somităţi sindicale. Cele şase cuvinte ale acestui citat sînt false, de la primul la ultimul. Prima de vacanţă nu e un drept legitim al norodului bugetar. Născocirea e a sindicatelor care negociază contractele colective de muncă.”

Articolul integral

UPDATE. Băsescu l-a luat pe Cioloş la Cotroceni. Mai multe, în Cotidianul.

Cum să promulgem bugetul cu Traian şi Călin

Bleen — Mon, 27 Oct 2008 22:45:53 +0000

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?

- Dacă am ocazia să nu promulg…..da…. continuă…

- Păi atât. Dacă ai ocazia să nu promulgi.

- Mă, futu-ţi gramatica şi ortoepia-n cur să-ţi fut! Ţi-am zis de data trecută… Ai uitat ceva. Mai urma o propoziţie…

- “Facem alianţă la toamnă?”

- Nu boule! Deşi nu e o idee rea. Fii atent la mine: “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu…” Hai, curaj!

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu mă mai joc cu Geoană. Să mor io. E bine?

- Auzi bă tâmpitule, profesorul tău de română avea salariu mic, nu? Hai, recunoaşte… Reluăm. Zi după mine… “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu pro…”

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu prostănacul de Geoană e aliatul meu, ci tu.

- Ai un fix cu Geoană. Ok, Geoană nu există, să facem abstracţie de Geoană…

- Păi cum să facem abstracţie de Geoană? Arthur mi-a zis: “Vezi tu Căline, o fi Geoană prostănac, da’ nu poţi să faci abstracţie de el.” Traiane, nu putem să facem abstracţie de Stolojan în loc de Geoană, dacă tot trebuie să facem abstracţie de cineva?

- I know, I know…. Aşa-mi zic toţi. Voi nu înţelegeţi… E greu de explicat… E… cum să… Vine aşa, din interior…nu ştiu cum să zic… Ca şi atunci cu lacrimile… Să ştii că n-am vrut…Îl priveam cu coada ochiului acolo, la conferinţă, şi sincer sa fiu, aşa…la nivel superficial, uman, mi se rupea de el…însă la un nivel mai profund, aş putea spune la un nivel aproape electoral…ce să mai tura-vura…animalul politic din mine îl dorea… Iartă-mă că-ţi spun, dar tu ai fost doar de faţadă, tu ai fost un fel de Prinţesa Daiana… el era Camilla… Talentul lui nativ de a fi cel mai competent prim-ministru fără să fie prim-ministru…..procentele lui…ah, procentele lui…să le simţi, să le atingi, să te joci cu ele….Înţelegi Căline? Procentele, Căline, procentele….Vorba lui Marquez….sau era Dinu Săraru? …mă rog… “Dacă procente nu e, nimic nu e” Aş vrea să fac abstracţie de el dar nu pot…Ascultă la mine Căline: procentele, procentele…

- Ştiu. Şi eu mă chinui din cauza asta. N-am somn noaptea… Stau ca prostu’ cu ochii în tavan şi număr ca să adorm: un alegător, doi alegători, trei alegători…. Şi nu-mi ies, futu-le muma-n cur să le fut… Niciodată nu-mi ies câţi aş vrea eu… O singură dată era cît p-aci să-mi iasă, număram, număram..ajunsesem aproape la numărul magic…şi nevastă-mea…cum o cheamă….cum o cheamă…. Vezi, dacă nu prea are vizibilitate în presă, nici nu ştiu cum o cheamă…Tăriceanu…Tăriceanu…zi să-i zic….Dragă Traiane, dacă poţi să dai şi tu un search pe Google după “nevasta lui Tăriceanu”?

- Aşa…. Google…căutare….mă simt norocos…Mă simt? Mne….nu prea. Aşa…Elena Udrea! A, scuze, eram cu gândul la altceva…reluăm….Am găsit: Ioana.

- Banal, banal….. D-aia nu-l ţin minte… Şi cum îţi ziceam, număram alegători, eram deja pe la Dorohoi, colegiul pentru deputaţi, şi mă întrerupe Ioana: “Pui, cheamă Poliţia!” Eu, simţitor cum mă ştii, mă sperii, inima dă să-mi sară din piept: “Ce s-a întâmplat? Hoţii? Hai, dă-o în mă-sa, le-am zis că ne întâlnim la guvern, să nu mă caute acasă. Ce dracu, Dinu e obişnuit să vină pe la guvern….de Relu nu mai zic, că m-a umplut de găinari puşi să ţină de şase-şase…” “Nu, prostuţule. Nu sunt colegii tăi, hoţii. Mi-a expirat buletinul.” Traiane, ce să-ţi povestesc, de când i s-a rupt apa nu am mai avut aşa emoţii…. Dar totul e bine când se termină cu bine. N-a mai rezistat, i l-au făcut pe drum. Eu am stat în sala de aşteptare… Fiindcă, nu ştiu dacă ştii, da’ au ăştia tăticule nişte Loganuuuri, au nişte Loganuuuri…sală de aşteptare, uşi glisante cu senzori de mişcare, scară rulantă, automat de cafea, gresie… L-au scos, era cald. L-am luat, m-am uitat la el, un Tăriceanu, ce mai, aşa şi scria pe el, Tăriceanu şi nu mai ştiu cum…Cum? Da, Ioana…tot uit…păcat că expiră.

- Da, Căline, ai dreptate. Totul e bine când se termină cu tine…ăă…cu bine. Nu mai e mult, mai e o lună. Deci, ce ziceai?

- Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?

- N-o scoate omul la capăt cu tine. Ok, hai să lăsăm limba română. Căline, dacă avem ocazia să promulgem bugetul, să-l promulgem, dă-o în pizda mă-sii de viaţă! Tu l-ai promuls până acum, acum e rândul meu să-l promulg. Promulgere, non promulgere, tempus guvernare pasat. Sau, mă rog, Passat. Auzi mă, şi zici că-s mişto X3 -urile alea?

UPDATE. Întrebare de 100 de puncte: cum dracu fac să-mi apară tot textul în cititoarele de feeduri? E bifat “full text” în options dar degeaba.

Grevă generală

Bleen — Wed, 15 Oct 2008 18:12:56 +0000

Sindicatele bugetarilor tot ameninţă cu greva generală. Ar fi o tragedie: funcţionarii n-ar mai dormi la ghişeu între două şpăgi şi nu s-ar mai răsti la tine agitînd isteric pila de unghii, medicii n-ar mai ucide copii şi actori francezi, asistentele n-ar mai arde bebeluşi, marii noştri maeştri ai medicinei n-ar mai da diagnostice greşite şi nu te-ar mai înjura ca la uşa cortului, profesorii nu ar mai turui duhnind a băutură aceleaşi poezele zilnic, pe care le-au învaţat papagaliceşte şi din care nu înţeleg nimic, poliţiştii nu ar mai ţine de şase-şase la furturi şi nu ar mai încurca cirulaţia, judecătorii şi procurorii nu s-ar mai face de rîs şi nu ar mai ţine spăşiţi trena Mafiei… Cum am putea trăi noi fără toate astea?

Dacă sistemul privat intră în grevă (inclusiv fiscală), punem pariu că în 2 zile se dărîmă şandramaua pentru totdeauna? Că PSD, PNL şi PDL nu vor mai avea din banii cui să mărească pensiile? Ba mai mult decît atît, nu vor mai avea niciun ban pentru pensii şi salarii?

Să îngheţe transportul, construcţiile, exportul, importul, comeţul, industria, băncile, comunicaţiile, căpşunarii să nu mai trimită bani, investitorii străini să fie nevoiţi să plece cu investiţii cu tot, să nu-şi mai primească niciun bugetar şi niciun pensionar banii, Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul şi Constituţia să devină inutile (adică să arate ceea ce sunt în realitate, nişte forme fără fond).

Dacă sistemul privat îşi ia jucăriile şi intră în grevă cu ce se vor mai juca toţi tîmpiţii, de la Preşedinte la Guvern, de la Parlament la sindicate?

La muncă, bă!

Bleen — Wed, 15 Oct 2008 13:21:51 +0000

Curtea Constituţională a decis astăzi că pelerinajul la moaştele Sfintei Economii e curat constituţional.

Drept pentru care naţia de milogi se poate călca liniştită în picioare la coadă la pomeni iar parlamentarul de orice culoare poate arunca generos cu banii.

Imaginea e de Oscar: milioane de poporani, cu balele curgând, se târăsc în patru labe şi adună bancnotele aruncate din goana BMW-ului de parlamentarul de orice culoare. Bancnote care nu le aparţin nici unora, nici celorlalţi. Nici politicienilor care ne conduc şi nici înteţinuţilor şi cerşetorilor de serviciu.

La muncă, bă jigodiilor! Şi unii, şi ceilalţi.

PS. Şi să desfiinţeze dracului odată învăţământul de stat că oricum e zero.