Happy Fish, via @Aurelian

“Marxismul este o teorie imperativă şi birocratică. Mecanismele sale favorite sunt determinismul rigid şi violenţa dezlănţuită. Ceea ce e important de înţeles în cazul lui este că, deşi se prezintă pe sine la nivelul explicaţiilor sociale ca un realism economic, marxismul nu este o veritabilă doctrină [...]]]> Marxismul şi românii

“Marxismul este o teorie imperativă şi birocratică. Mecanismele sale favorite sunt determinismul rigid şi violenţa dezlănţuită. Ceea ce e important de înţeles în cazul lui este că, deşi se prezintă pe sine la nivelul explicaţiilor sociale ca un realism economic, marxismul nu este o veritabilă doctrină economică, deoarece el nu oferă la problemele economice soluţii economice, ci le favorizează sistematic pe cele administrative, birocratice şi, la rigoare, militare.”

Articolul integral, în Evenimentul Zilei (courtesy of Vladimir Tismăneanu)

PS. Ok, m-aţi înduplecat. Vă dau şi benzin, şi motorin, şi lanţ biciclet, şi episodul 4 din Elvis la Cotroceni. Cu o singură condiţie: să citiţi şi conspectaţi articolul lui Patapievici. Vă ascult!

via Nedo

Figurile cel mai sinistre ale Parlamentului, reziduurile cel mai urât mirositoare ale comunismului, reprezentanţii protocronismului şi xenofobiei, ai naţional socialismului cu seceră şi ciocan în loc de svastică, reprezentanţii lui Ceauşescu în parlamentele postdecembriste, bufonii de la poarta Auschwitz-ului, doi dintre pilonii principali ai Patrulaterului Roşu nu [...]]]> …decât ne-a prezis Brucan.

Figurile cel mai sinistre ale Parlamentului, reziduurile cel mai urât mirositoare ale comunismului, reprezentanţii protocronismului şi xenofobiei, ai naţional socialismului cu seceră şi ciocan în loc de svastică, reprezentanţii lui Ceauşescu în parlamentele postdecembriste, bufonii de la poarta Auschwitz-ului, doi dintre pilonii principali ai Patrulaterului Roşu nu mai sunt parlamentari.

Şi iată-mă devenind dintr-un scriitor de link-uri, un plagiator de link-uri. 

Poate că mai pe la iarnă, când voi avea mai mult timp şi dispoziţia necesară, mă voi reapuca să scriu [...]]]> Preiau două link-uri de la Cristian Pătrăşconiu, din categoria must read: La trecut şi Liviu Antonesei.

Şi iată-mă devenind dintr-un scriitor de link-uri, un plagiator de link-uri. 

Poate că mai pe la iarnă, când voi avea mai mult timp şi dispoziţia necesară, mă voi reapuca să scriu pe blogul ăsta şi altceva în afară de scurte stupidităţi politice. Îi iau şi mă iau prea în serios (ceea ce mi se întâmplă destul de rar). Şi sper să scot blogul definitiv şi irevocabil din circuitul mic, monoman şi monoton al blogurilor politice (v-am mai ameninţat o dată, dar aşa se întâmplă, când nu ai nimic de zis bagi şi tu ceva politică – când n-ai dispoziţia necesară pentru Pink Floyd, asculţi o manea, când n-ai mintea destul de limpede pentru Kubrick, te uiţi la o bătaie cu înjurături între suporterii stelişti şi dinamovişti, când nu ai decât o idee mică, proastă şi cu bube-n cap, o faci idee politică şi o fluturi pe blog).