“Picăboc!” (9 septembrie 2008)

Din episodul anterior: Călin se pregăteşte să treacă podul, MiniMe are un coşmar cu Fatim, Zmeus şi Adunătura o trimit pe Ea Însăşi să se arunce în [...]]]> Supa dumneavoastră! V-am reîncălzit-o.

“Picăboc!” (9 septembrie 2008)

Din episodul anterior: Călin se pregăteşte să treacă podul, MiniMe are un coşmar cu Fatim, Zmeus şi Adunătura o trimit pe Ea Însăşi să se arunce în faţa bicicletei lui Călin şi să facă pe căprioara rănită pentru a-i dsitrage atenţia iar Severus & Avraamescu pîndesc, pregătiţi să-l înjunghie cu Parkerele şi să-i ţină o morală soră cu moartea.

Mai erau cîţiva metri pînă la pod…cam două lungimi de Porsche, gîndi Călin, pedalînd.

“Gîndesc şi pedalez… Ce chestie, nu credeam că pot să le fac pe amîndouă odată….Ba chiar mai mult decît atît, pedalez şi gîndesc şi, în acelaşi timp, mă gîndesc că pedalez şi gîndesc. Asta înseamnă că am conştiinţă de sine? Deşi mai corect ar fi conştiinţă de mine, cred…. Nu? Ar fi o dovadă de schizofrenie galopantă să vorbesc despre mine la persoana a treia…. Întrebare: cum poţi să dai dovadă de schizofrenie galopantă cînd tu pedalezi, nu galopezi? Băga-mi-aş, dacă nu mă certam cu Zmeus, acuma puteam să-i sun pe Patapievici, Pleşu şi Liiceanu şi să-i întreb. Asta e, unde dracu sunt intelectualii cînd ai nevoie de ei? Ce să fac, trebuie să gîndesc singur, cu mînuţa mea…. Pe Zmeus îl doare în pixul lui Cărtărescu, cînd vrea să gîndească, cheamă Sfînta Treime… <Liiceanule, fă-mi şi mie, mînca-ţi-aş, un silogism, că mie mi-e lene.> sau <Pleşule, vreau să cad pe gînduri da’ n-am timp, cazi tu în locul meu?> sau <Pata, desenează-mi un ponei roz, să moară duşmanii mei de ciudă. Bă, şi fă-i şi un zbîc, ceva, pe cur…> Am încercat şi eu cu Atovărăşiţei şi… pula! Mi-a făcut o pictură murală cu Femechiu, cu vai, în mărime naturală, pe funcţie de sfînt, numai că în loc de aura în jurul capului i-a desenat cinşpe steluţe. Şi ce era mai nasol, nici o zvastică pe cur.”

Deodată se auzi o bufnitură. Era o căprioară blondă, îi sărise în faţă. “Am lovit-o. O mai trăi? Să-i verific pulsul.” Îi luă mîna şi începu s-o mîngîie uşor. Căprioara deschise ochii ameţită:
- Unde sînt? Ce s-a întîmplat?
“Fuck, ce-i zic? Nu-mi vine nimic. Cum scria în Ghidul de Conversaţie al lui Fincălştain? A! Am găsit!
- Domnişoară, iţi plac sporturile cu pedale? Te pricepi? Îmi arăţi şi mie? Deodată se auzi un fîlfîit de aripi… “Corul Îngerilor, gîndi Călin. De cîte ori se aude fîlfîit de aripi înseamna că a mai căzut un înger…..ăsta o fi Avraamescu? Era şi timpul.”
- Nu, Stăpîne, sînt eu, papagalul lui Fincălştain, Andronicus.
Speriată de papagal, căprioara blondă tresări şi dădu să se ridice, din reflex. Îşi aduse aminte că e rănită şi se lăsă din nou pe spate, gemînd. Prea tîrziu. Din decolteul generos îi căzuse un bileţel roz.
- Stăpîne, e o capcană, fugi! Uite bileţelul roz! ţipă exaltat Andronicus.
Călin, cu mîna tremurîndu-i de emoţie, luă bileţelul şi începu să citească: “Dragă Zmeus, dacă le spui la procurori să-l lase pe Don Sile Pietrol să se joace cu puţul în ţărînă. Pup. Al tău pe veci, Călin” Brusc, venind de undeva din adîncurile fiinţei, îl năpădi un val de nostalgie… Cu lacrimile şiroindu-i pe obraji, repeta mecanic, în neştire
- Pup. Al tău pe veci, Călin. Pup. Al tău pe veci, Călin. Pup….

Luat prin surprindere de această întorsătură neaşteptată a lucrurilor, papagalul Andronicus uită toate învăţăturile lui Fincălştain şi rămase în aer fîlfîind a pagubă. Ea Însăşi sări sprinţară în picioarele-i lungi (scenă la care toţi jurnaliştii din sală începură să fluiere ţinîndu-se cu mîna de prohab şi să ţipe “Fute-o bă!”, spre dezgustul Sfîntului Sinod, al Comisiei Europene, al iubitelor şi al nevestelor).
- Severuse, Avraamescule, săriţi, voinicii mei! urlp Ea Însăşi din adîncul decolteului.

Alertat de ţipete, Fatim îl luă pe MiniMe în braţe şi fugi spre locul accidentului politic, ţipînd
- Mitzura! Mitzura! Micuţule, smulge-mi tu părul din cap, că eu am mîinile ocupate.
În acelaşi timp cu cei doi, ajunseră pe pod şi Fraţii Buzeşti ai Adunăturii, Severus & Avraamescu. Severus se uită la Fatim (care îl ţinea în braţe pe MiniMe) şi zise, lăsînd să-i cadă Parkerul din mînă:

– Sînt mîhnit. Totul e deşertăciune. N-are nici un rost. Avraamescu dădu şi el cu ochii de icoana Dreptei Alianţe, Fatim cu Pruncul. Începu să i se zbată un ochi, apoi şi al doilea, încleştă pumnul frîngînd Parkerul în două, privirea i se înceţoşă, simţi că-l ia ba cu friguri, ba cu călduri, mai apucă să urle: “Trădare!”, şi căzu într-o adîncă depresie.

- Pruncule, cîte kile ai? rupse tăcerea Fatim, într-un moment de luciditate.
- Ultima oară cînd m-a cîntărit Turambar, de Sfîntu Gheorghe, aveam în jur de 35-40. Da’ cred ca pînă în noiembrie ajung la 20, maxim 25. Sunt la cură.
- Piticule, eşti greu, nu cred că mai pot să te ţin. Toată Adunătura, strînsă la locul accidentului, privi ingrozită spre cei doi şi ţipă:”Picăboc!” Fatim îi dădu drumul să cadă şi cu siguranţă că şi-ar fi spart ochelarii şi capul de caldarîm dacă nu-l prindea Călin. Văzîndu-se în braţele lui Călin, piticul începu să gîngurească, să-şi sugă degetul şi să dea fericit din picioruşe.
- S-au regăsit! oftă publicul în cor.

Molipsit de atmosfera de împăcare şi regăsire, Fatim se apropie de Avraamescu şi scoase un tub din buzunar:
- Întinde palma. E Rudotel. Se suge.

Călin era fericit. Aproape fericit. Simţea că-i lipseste ceva dar nu-şi putea da seama ce. Deodată, o umbră îi atrase atenţia în capătul celălalt al podului. Era o siluetă. Inima începu să-i bată tare, mai să-i spargă pieptul. Simţi cum i se înmoaie genunchii de emoţie. I-l dădu pe MiniMe lui Severus.
- Ţine-l tu.

Valeriu Stoica (în Cotidianul): “Ceea ce nu ştiu mulţi dintre membrii PNL este că PDL a oferit [...]]]> Tudor Chiuariu, la Antena 3 (citat aproximativ): “Noi vrem să fim principalul partid la guvernare. Nu acceptăm altceva. Ăsta e motivul pentru care am refuzat oferta PD-L la negocierile de după alegeri.“

Valeriu Stoica (în Cotidianul): “Ceea ce nu ştiu mulţi dintre membrii PNL este că PDL a oferit în cadrul negocierilor poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi paritatea în guvern.”

Cu alte cuvinte, aşa cum spune Valeriu Stoica şi confirmă, fără să vrea, Tudor Chiuariu, la negocierile de după alegeri PD-L i-a făcut o ofertă serioasă PNL-ului, pe care acesta a refuzat-o.  Cu toate astea, principalul vinovat pentru eşecul negocierilor, pe prima pagină a ziarelor şi la ştirile din prime-time, a fost PD-L-ul, acuzat că a trădat dreapta şi s-a aliat cu PSD-ul, tratând arogant şi superficial negocierile cu PNL. Iată că într-o singură zi un democrat-liberal (Valeriu Stoica) şi un penelist (Tudor Chiuariu) spun acelaşi lucru: PD-L a făcut o ofertă serioasă PNL-ului iar acesta a refuzat-o. De ce? Fiindcă pretenţia lui Tăriceanu de a fi prim ministru în continuare era nenegociabilă.

Scenariul zilei (sunt lucruri pe care le-am mai sugerat şi în timpul negocierilor de după alegeri)

Încăpăţânarea lui Tăriceanu de a fi prim-ministru în continuare poate explica şi refuzul PNL de a anunţa împreună cu PSD o coaliţie în seara de 30 noiembrie. Scorul  extrem de slab obţinut la Congres de Tăriceanu, coroborat cu declaraţiile lui Stoica şi Chiuariu arată că poziţia acestuia la negocierile pentru guvern a fost mult mai rigidă decât actorii implicaţi şi media au lăsat să se întrevadă (cu câteva excepţii, însă jurnaliştii care au vorbit de rigiditatea PNL-ului au fost acuzaţi că sunt “lingăii” sau “intelectualii lui Băsescu”).

Şi totuşi, ce l-a făcut pe Tăriceanu să fie atât de rigid şi de sigur pe el? De ce a refuzat să anunţe coaliţia cu PSD în seara de 30 noiembrie? Trei lucruri, zic eu:

1. Opoziţia anumitor pesedişti la pretenţia lui Tăriceanu de a fi prim-ministru într-un guvern PSD-PNL
2. Cotroceniul a sugerat că ar putea exista disponibilitatea din partea PD-L şi a lui Băsescu de a accepta un guvern condus de Tăriceanu
3. Scorul arătat de exit-poll-uri.

Cu alte cuvinte, Tăriceanu şi peneliştii au fost convinşi că între PD-L şi PSD nu există cale de înţelegere şi că PNL este cheia negocierilor şi partidul care va decide guvernarea. Având în vedere anunţul exit-poll-urilor din seara de 30 noiembrie, cu un PSD câştigător, pe cai mari şi cu un PD-L învins şi posibil disperat, peneliştii au decis că nu are rost să anunţe o coaliţie cu PSD, marele câştigător al alegerilor şi deci un partid care ar fi negociat de pe poziţii de forţă, puţin dispus să cedeze postul de prim ministru, şi că ar avea şanse mai mari să obţină postul în negocierile cu PD-L, partidul învins, mai dispus la compromisuri (vezi şi declaraţia lui Boc: ” A câştigat dreapta”, declaraţie care l-a făcut pe Tăriceanu să se vadă deja prim-ministru). Repet, la asta s-au adăugat probabil semnale pozitive din partea PD-L şi negative din partea PNL, venite în perioada premergătoare alegerilor. Şi nu în ultimul rând, perspectiva unui război constituţional cu Băsescu.

Lucrurile s-au schimbat după ce s-au anunţat rezultatele oficiale, cu PD-L câştigător. Democrat-liberalii nu au mai fost dispuşi să cedeze postul de prim ministru (deşi nu cred că au fost dispuşi niciodată, deşi e probabil să-i fi dat speranţe lui Tăriceanu, ca să-l ţină în stand-by) iar pesediştii erau pe de o parte supăraţi că au fost trădaţi de PNL, şi pe de altă parte, disperaţi că ar putea rămâne în opoziţie.

Astfel, că peneliştii au făcut cu o noapte înainte de şedinţa PSD ceea ce ar fi trebuit să facă în seara alegerilor şi ceea ce nu au făcut în negocierile cu PD-L: au cedat postul de prim ministru în schimbul unei alianţe cu PSD. Prea târziu. PD-L era câştigător şi Băsescu avea toate atu-urile în cazul unui război constituţional iar pesediştii (mai puţin Iliescu, Năstase şi Vanghelie) nu mai erau dispuşi să reintre într-o combinaţie riscantă, cu un partid neserios, labil şi lipsit de atu-uri.

Marea greşeală a peneliştilor (sau, mai bine zis, a lui Tăriceanu şi a apropiaţilor săi) a fost că au scos din calcul, considerând-o improbabilă, dacă nu chiar imposbilă, o alianţă PSD-PD-L.

Concluzia e evidentă: pentru nerealizarea unei coaliţii de guvernare PD-L-PNL şi pentru situaţia actuală a PNL vinovăţia aparţine 100% lui Tăriceanu şi PNL-ului. Şi încă ceva: aşa se întâmplă când consilierii lucrează doar pentru şeful partidului şi clica lui, nu pentru partid. Pe superconsilierii x-steini şi Andronic nu i-a interesat decât poziţia de prim-ministru pentru Tăriceanu, nu soarta PNL-ului.

Cu alte cuvinte, spune-mi cine ţi-e consilierul, ca să-ţi zic de la ce înălţime vei cădea. Iar din punctul ăsta de vedere, Crin Antonescu nu stă mai bine: Bogdan Teodorescu e la fel de plin de el, de egolatru şi lipsit de măsură ca şi Dan Andronic.

Asta e culmea: să fii un mediocru fără mari ambiţii şi să te piardă egolatria şi megalomania consilierilor (nu e cazul lui Crin Antonescu – e la fel de lipsit de măsură şi plin de el ca şi Teodorescu). Tu, ca politican, poţi s-o iei razna şi să te crezi Cezar, dar dacă şi consilierii tăi o iau razna, atunci nu mai e nicio şansă de scăpare. Din punctul ăsta de vedere, Băsescu stă mai bine: Sebastian Lăzăroiu şi Cristian Preda par ceva mai de la ţară, nu par genul care se uită în oglindă şi-i văd pe Talleyrand, Napoleaon, James Bond şi Lucreţia Borgia.

Se întâmplă destul de des printre eminenţe cenuşii şi alţi regizori de culise de genul ăsta ca ei să fie primele victime ale propriilor intoxicări. Dacă te crezi cel mare hipnotizator din lume şi stai prea mult în faţa oglinzii admirându-te s-ar putea să te ia somnul.

UPDATE. Mai există şi posibilitatea ca PNL să nu fi luat nicio clipă în considerare o coaliţie cu PD-L iar refuzul lui Tăriceanu de a  anunţa alianţa cu PSD în seara de 30 noiembrie să se înscrie în tactica de şantajare a PSD pentru a obţine de la acesta postul de prim ministru. Rezultatul? Tăriceanu a ieşit pe uşa din dos a politicii. Şi peste ani, ca şi Emil Constantinescu, Ciorbea sau Petre Roman, va fi considerat o victimă a lui Băsescu şi nu ceea ce e în realitate: victimă a propriei prostii.

Mirel Axinte

(cum am mai zis, textele serioase, inteligente sau în care înjur aplicat şi cu simţ de răspundere, m-am decis să le semnze cu numele real)

Riscant. Eu nu mi-aş pune principalul strateg politic să-l joace pe Geoană. Dacă nu-şi mai iese din rol?