Bleen » doru buscu

Presa, instrument de şantaj şi trafic de influenţă sau Alianţa SOV-jurnalişti

Bleen — Tue, 26 Oct 2010 12:38:22 +0000

Cei care au încercat reducerea conţinutului stenogramelor la un “război între derbedeii SOV şi Băsescu” uită un lucru. Jurnaliştii sînt armele. Nu e o afacere în doi. SOV fără jurnalişti e ca un cowboy care în loc de pistol îndreaptă degetul spre inamic şi ţipă “bang!”. În cazul ăsta, jurnaliştii nu sînt victime, aşa cum mulţi sînt tentaţi să creadă, jurnaliştii sînt armele, sînt, în funcţie de credibilitatea şi talentul fiecăruia, pistoalele, puştile, mitralierele sau tunurile. Fără Emil Hurezeanu, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Doru Buşcu, Adrian Ursu şi ceilalţi, SOV nu avea nicio putere. Nu SOV scria ştirile, nu el dicta titlurile, nu el impunea subiectele, nu el scria editorialele. Să fim serioşi, individul nu are atîta timp, atîta energie şi atît talent. El a dat doar ordinul. A arătat ţinta. Jurnaliştii sînt cei care au tras, din armele lor au ieşit gloanţele. De fapt, nici nu era nevoie ca SOV să dea ordinul sau să le arate ţinta (a făcut-o totuşi, din prostie şi megalomanie), e suficient să le dea jurnaliştilor din subordine de înţeles că prin victoria electorală a lui Băsescu se închide robinetul de bani. Or, jurnaliştii de trust nu sînt victimele tiraniei lui SOV, Patriciu sau Felix, ci ale propriei lăcomii. Ba chiar, în anumite cazuri, iniţiativa o au jurnaliştii, nu patronul. E cazul lui SOV, de a cărui prostie, complexe de tot felul şi megalomanie au profitat trepăduşii din jurul lui, care nu numai că l-au curăţat de bani dar l-au şi convins că din profil aduce cu Machiavelli şi Richelieu, evident, cu condiţia să mai decarteze. Trustul Realitatea-Caţavencu este rezultatul întîlnirii dintre escrocii din economie şi cei din presă.

Articolul integral, pe Madame Blogary

Cotidianul. Cifrele vorbeşte. (UPDATE. Cristian Pătrăşconiu “Mesaj pentru oamenii buni”)

Bleen — Mon, 03 Aug 2009 21:39:32 +0000

Media lunară de vînzări pe apariţie cotidianul (print)

Director Doru Buşcu, Redactor şef Cristian Grosu (l-a preluat la 8259 şi l-a lăsat la 17 220) media 13 479

Aug 2006 – 8.259

Sept 2006 – 9.534

Oct 2006 – 12.478

Nov 2006 – 13.680

Dec 2006 – 14.096

Ian 2007 – 15.678

Febr 2007 – 15.650

Mart 2007 – 14.718

Apr 2007 – 17.220

Director Robert Turcescu, Redactor Şef Mihnea Măruţă (l-a preluat la 17 220 şi l-a lăsat la 21 710) media 21 163

Apr 2007 – 17.220

Mai 2007 – 25.629

Iun 2007 – 20.286

Iul 2007 – 13.131

Aug 2007 – 13.778

Sept 2007 – 24.861

Oct 2007 – 25.471

Nov 2007 – 21.164

Dec 2007 – 22.273

Ian 2008 – 20.606

Febr 2008 – 25.781

Mart 2008 – 22.668

Apr 2008 – 21.710

Director Doru Buşcu, Redactor Şef Răzvan Ionescu (l-a preluat la 19 143 şi l-a lăsat la 13 988) media 15 198

Mai 2008 – 19.143

Iun 2008 – 16.079

Iul 2008 – 15.031

Aug 2008 – 11.748

Sept 2008 – 13.988

Director Doru Buşcu, Redactor şef Adrian Ursu (l-a preluat la 13 988 şi l-a lăsat la ?) media 13 323

Sept 2008 – 13.988

Oct 2008 – 15.408

Nov 2008 – 15.630

Dec 2008 – 12.793

Ian 2009 – 11.010

Febr 2009 - 11.394

Mart 2009 – 13.036

Apr – ?

Mai – ?

Iun – ?

Iul – ?

Sursa: BRAT

După plecarea Lui Mihnea Măruţă ziarul a avut o cădere liberă şi constantă. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, e greu de realizat. Poate nu e de mirare dar este exact perioada în care cititorii şi-au arătat în comentariile online dezabrobarea pentru schimbarea orientării ziarului. Nu mă refer la orientarea politică, mă refer la alegerea subiectelor şi, mai ales, la ton. Pe de altă parte, însă, orientarea politică reprezintă un anumit mod de a vedea lucrurile. Întîmplător sau nu, Băsescu şi PD-L s-au aflat pe aceeaşi baricadă cu targetul Cotidianului. Ne place sau nu.

Epocile Cristian Grosu-Mihnea Măruţă au coincis cu cea mai bună perioadă a ziarului.

UDPATE. Apropo de cifre: e bun Nistorescu ăsta! E prima oară cînd am peste 1000 de vizitatori unici pe zi (vreo 1500 de vizite şi 4500 de afişări) fără să dea link către mine Ioan T Morar, Simona Tache sau Zoso.

UPDATE 2:

Cristian Pătrăşconiu

Mesaj pentru oamenii buni

Doua vorbe despre o parte a zilei de astazi (luni, 3 august).

Dupa vestea indepartarii mele de la ziarul Cotidianul, am primit mesaje al caror numar si al caror continut mi-au depasit, copios, toate asteptarile. O lumea buna alcatuita din oameni buni a venit spre mine direct, generos si coplesitor. Sint un tip destul de rational, dar ceea ce mi s-a intimplat astazi, in sensul si in directia despre care va spuneam doua rinduri mai sus, e cel putin vecin cu miracolul.

Va multumesc foarte mult. Sper ca intr-o zi voi merita cascada de bunatate pe care au trimis-o spre mine astazi oamenii buni. Sinteti incredibil de multi!

PS. Despre canalii ordinare si extraordinare, despre turnatori jegosi, despre protectori odiosi, despre prietenii vinovate, altadata! Doar o vorba despre canalii, totusi: secaturile astea sint cu atit mai periculoase cu cit sint mai inteligente!

Link

Cotidianul a murit! Trăiască Săptămîna! (update-uri în timp oarecum real)

Bleen — Mon, 03 Aug 2009 10:36:02 +0000

Unul dintre şefii de secţie de la Cotidianul: Care sînt criteriile pe baza cărora aţi evaluat activitatea lui Cristi Pătrăşconiu?

Cornel Nistorescu: Niciodată n-am avut un criteriu. Sper să nu urmezi tu.

Notă: Cristian Pătrăşconiu a fost concediat de la Cotidianul.

Mai multe detalii:

Exemple de cititori isterici, care fabulează, la editorialul de astăzi al lui Nistorescu:

PS. Dragoş Stanca, Sorin Enache, Emil Hurezeanu şi Doru Buşcu sînt membri ai board-ul Realitatea-Caţavencu. Fără acceptul lor nu se putea face mişcarea. (LATER EDIT. Sau???)

UPDATE. Reporter Virtual şi Mirela Corlăţan vorbesc despre eventuale proteste ale jurnaliştilor de la Cotidianul.

UPDATE 14:43: Nicoleta Savin, redactor şef? (Mihnea Măruţă) Nicoleta Savin nu e jurnalista lui Gigi Becali?

UPDATE 15:40: Liviu Antonesei a anunţat că nu mai scrie în Cotidianul.

UDPATE 16:35: Ioan T Morar – O mişelie: concedierea lui Cristian Pătrăşconiu

UPDATE 17:03: Eugen Istodor – Pătrăşconiu-solidaritate (comentariu Vladimir Tismăneanu)

UPDATE GREŢOS Vintilescu şi Teodorescu au căcat steagul. Sper să-şi revină.

UPDATE 17:27: Robert Turcescu: De miine nu mai public editorialul saptaminal din Cotidianul. Nu-mi cereti explicatii.

UPDATE 17:42. Nicoleta Savin neagă că ar negocia ceva cu Nistorescu (Reporter Virtual)

UPDATE CU AMINTIRI: Cînd am deschis blogul, pe 6 august 2008, primii trei oameni care mi-au urat succes şi au dat link au fost Ioan T. Morar, Cristian Pătrăşconiu şi Turambar (link-urile originale – la Turambar încă mai caut)

UDPATE 18:08: Codex Politicus: Sugestie pentru Pătrăşconiu, Biju etc

UPDATE 18:41: Iulian Enache: Golăniile se ţin lanţ la Cotidianul

UPDATE 18:42: Furtună pe net

UPDATE 18:43: Costin Ilie: Concedierea lui Cristian Pătrăşconiu, o mizerie

UPDATE 18:50: Blog Cotidianul

UPDATE 19:46: Simona Tache – Concediu de odihnă, concediu medical, concediu de concediere

UPDATE 19:55: Mirela Corlăţan – Scrisoare deschisă pentru Sorin Ovidiu Vântu (via Nemo)

UPDATE 19:57: Mihnea Măruţă: Cum am devenit “ciumete”. Şi cum am revenit pe prima pagină la “Cotidianul”. (via Andrei)

Un nou program de fidelizare a angajatilor Realitatea-Catavencu: “Prima pentru fiecare porc”

Bleen — Sun, 19 Jul 2009 22:16:38 +0000

Merită autorul articolului de mai jos (Mihai Nicuţ) mai mult de 10 milioane pe lună? Eu zic că da. Pentru titlul ăsta, dacă aş fi Buşcu-Ursu, i-aş propune lui Cozmin Guşă să-i mărească salariul şi să-l introducă în nou iniţiatul program de fidelizare a angajaţilor Trustului Realitatea-Caţavencu, “Primă pentru fiecare porc”. Sînt convins că niciun porc din Trust nu va rămîne nerecompensat.

Cotidianul – Premierul Boc se lansează în “prima cocină” (Mihai Nicuţ)

PS. Titlul postării de faţă nu se deosebeşte cu nimic de titlul articolului din Cotidianul. E la fel de idiot ca şi acesta.

UDPATE. Cum era de aşteptat, Cotidianul mi-a şters comentariul de la articol.

Test trackback:

Tachepedia

Simona Tache

Uşi de garaj

Răzvan Exarhu: “Cretinilor din lumea întreagă” Bonus: Reporter Virtual – Interviu cu Doru Buşcu

Bleen — Mon, 13 Jul 2009 12:50:58 +0000

Ştiu, de cîteva zile încoace fac blogging doar cu link-uri, muzică şi poze. Cred că mi-au tăiat la operaţie nervul responsabil cu scrisul pe blog, aşa că e preferabil să vă pun un Hendrix sau un Exarhu decît să scriu cine ştie ce cretinisme (cretinătăţi?).

Răzvan Exarhu – “Cretinilor din lumea întreagă” (“cretinilor”, în context, e forma de genitiv-dativ sau de vocativ?)

“Iminenta sa prezenţă are simptome similare ca diversitate cu alerta animalelor înainte de cutremur. Dacă primiţi un telefon şi vocea spune: alo, io sunt! - adevărat să ştiţi că este.”

BONUS.

Reporter Virtual – “Dacă nu s-ar fi băgat Vântu, ajustările de azi s-ar fi petrecut acum doi ani” (interviu cu Doru Buşcu)

“Reporter Virtual: Care au fost criteriile care au contat la diminuarea salariilor, in afara de acea grila anuntata? Ma refer la acele scaderi drastice pana la 1.000 de lei.

Dorul Buscu: Au fost doua: istoria profesionala si cerintele viitorului format. Am eliminat din grila criteriul emotional. Daca l-as fi pastrat, oameni ca Ranghel sau Lucescu, sau intregul departament Sport ar fi avut salariile intacte. Numai ca cifra finala si urgenta ei financiara au dictat acest tratament ingineresc. Prin asta vreau sa spun ca nu toti cei care au primit oferta de zece milioane pe cartea de munca sunt ziaristi slabi. Unii sunt doar tineri, altii doar comozi.”

Elvis la Cotroceni. Ep 5: Gâgă şi Guşă

Bleen — Sun, 15 Mar 2009 23:03:24 +0000

Elvis, îmbrăcat în costumaşul roz de inculpat, fu adus în boxa acuzaţilor. Se aşeză cu greu pe scăunelul cu trei picioare, luă mingiuţa roşie cu buline albe şi începu să gângurească. Gângurea, bătea mingea şi privea senin-derutat în jur, nepărând să înţeleagă ce se întâmplă cu el. Deodată, o figură de pe banca acuzării îi atrase atenţia, arătă cu degeţelul înspre bancă şi ţipă:

- Atanasie! Trădare!

Cel vizat, Patapievici, se uită mirat în stânga, în dreapta, peste umăr şi dădu să se ridice. Nu reuşi. Se vede că ghipsul îl jena mai mult decât se aştepta. Îşi aranjă papionul, zâmbi embarasat spre onorata audienţă şi se întoarse spre Elvis:

-You talking to me? You talking to me? You talking to me? Then who the hell else are you talking? You talking to me? I’m the only one here. Who the fuck do you think you talking to?

Elvis roşi încurcat şi începu să se prefacă preocupat, trăgând de un năsturel de la costumaş:

- Ng…ng…ga..ng..gî..gî…gâgă…

Consigliere Preda, notând ceva în rechizitoriu:

- Onorată Instanţă, a zis “Geoană”! Cer să se consemneze ca circumstanţă agravantă.

Deodată un murmur, întrerupt de râsete înfundate, cuprinse întreaga sală. În uşa de la intrare era Geoană, bandajat la cap (după ce, dacă mai ţineţi minte, primise un ciocănel în frunte de la Onorata Instanţă, adică de la Măritul Dictator). Lângă Geoană, o asistentă medicală cu ochelari şi păr pe picioare. Asistenta se apropie de banca acuzării, întinse mâna şi se prezentă:

- Guşă. Cosmin Guşă. Reprezint interesele pacientului meu, Gâgă…ăă…Geoană. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc.

Apoi se întoarse spre pacient, îl luă de mână, îi făcu semn să deschidă gura şi, cu o mişcare expertă, îi aruncă pe gât o pastilă. Pacientul începu să se strâmbe, semn că pastila era amară:

- Nurse, ce-i asta? Ce mi-ai dat?

- Lecitină, dragul meu Gâgă…ăăă… Geoană. Ca să nu uiţi.

- Ce să uit?

- E, vezi? D-asta îţi dau lecitină.

- Linişteeee! Vreau linişteee! strigă nervos Măritul Dictator bătând cu ciocănelul în masă. Hai, Gâgă şi cu Guşă, aşezaţi-vă undeva şi nu-mi mai deranjaţi procesul. Hm, Gâgă şi cu Guşă….Mda. Ăsta e bun de slogan electoral…..ai notat, Consigliere Preda?

- Notat, Mai Mult Ca Perfectule!

- Ok, acestea fiind spuse, declar şedinţa deschisă. Acuzarea are cuvântul. Îl rog pe domnul Andrei Pleşu să se ridice şi să citească rechizitoriul. Avocatul apărării, domnul Răzvan Dumitrescu, fie pregătit să-şi citească pledoaria, imediat ce domnul Pleşu termină de vorbit.

– Onorată Instanţă, onorat auditoriu, dragă inculpatule, cetăţeni! Ne aflăm astăzi aici, în acest templu al justiţiei, pentru a….

O minge galbenă ateriză chiar pe masa acuzării, în faţa lui Pleşu, care scoase un “Scheise!” printre dinţi, scuturându-se de cioburile care însoţiseră mingea.

- Cine piz…strigă Onorata Instanţă, adică Prea Luminatul Dictator.

- Buşcu, zise Mihai Răzvan Ungureanu, sigur pe el, calm, fără să i se clintească niciun muşchi al feţei.

- De unde ştii, Spionoza?

- Îl urmărim de două luni. I-am pus un cip biometric. De fapt două cipuri biometrice. Unul pe minge şi unul pe tenişi. Ştiam că e în curte, bate mingea şi pe Traian Ungureanu.

- Aduceţi-l sus! Se pare că vom avea mai mulţi inculpaţi astăzi.

Buşcu şi Traian Ungureanu fură aduşi sus de un malac din garda personală a Prea Măritului Dictator. Îi ţinea de guler, pe fiecare în câte o mână. Pistruiaţii nu se potoliseră, încă mai dădeau din mâini şi se strâmbau unul la celălalt. Malacul le dădu drumul pe podea.

- Bă, ce pana mea se întâmplă în societatea românească? Se poate? ţipă Onorata Instanţă, adică Prea Luminatul Dictator. Buşcule, numai tu eşti de vină! Sunt sigur că tu ai început! De ce ai spart geamul cu mingea?

- Nu e vina mea, Prea Minunatule Dictator! A luat-o vântu.

Episodul anterior

Nu io, nene Pleşule! El a început primul!

Bleen — Wed, 11 Mar 2009 13:40:44 +0000

- Traiane, ia zi mă, care e?

- Ăsta…. şi cu ăsta…ăăă….şi ăla din dreapta.

- Tu, ăla slab cu ochelari, ia vino ‘ncoa! Da, da, tu, nu te uita aşa la mine! Tu eşti şeful lor?

- D..d.da.

- Cum te cheamă?

- D..D…Do….ăăă….Buşcu.

- De ce te-ai luat, mă, de el?

- Nu io, nene Pleşule! El a început primul!

- Şi care a început al doilea? He he he….Ai văzut Traiane cum se face? Scurt şi direct. Asta e celebra deschidere frontală Heidegger. E, Buşcule, ia să vedem, ce ar face Vonnegut în situaţia asta? E? Nu, nu s-ar uita la Rogozanu, crede-mă. Deci? Hai mai repede, că n-am timp. Şi aşa….ai avut noroc…. Zi mersi că nu l-am chemat pe Liiceanu, că îţi zicea două din Platon că nu te mai sculai de jos.

- Da, nene Pleşule, da’ el de ce a scris pe peretele de la baie “Băsescu rulz”?

- Ciocu mic, Buşcule!

- Traiane, taci mă din gură, că acuma vorbesc io! Vezi mă, că e şi vina ta, că şi tu îi enervezi? Io ţi-am zis că eşti rău de gură, d-aia nu se joacă niciun copil cu tine. E ultima oară când îi mai bat pe Buşcu, Lucescu şi Rogozanu pentru tine, de acu…

- Şi pe CTP.

- Cum? De ce pe CTP?

- M-a făcut gurnaliiist…Whhhoaaaaaa…

- Pe CTP nu pot să-l bat, că nu-l prind singur. Umblă numai cu Hurezeanu. Sunt nedespărţiţi. Cu Hurezeanu nu te pui, că ştie fineţuri şfichiuitoare. Şi la urma urmei, nu e chiar aşa grav, zi mersi că nu te-a făcut cretinet.

Andrei Pleşu – Echidistanţă şi angajare

CTP – Cretineţi şi gurnalişti

Şi, probabil, cel mai echilibrat articol pe tema TRU-Cotidianul: Cătălin Tolontan – Andrei Pleşu şi o meserie cu reguli antipatice

Cipăndeii de la Cotidianul se bat în nămol de 8 martie

Bleen — Mon, 09 Mar 2009 11:27:00 +0000

Cadoooo de ziua femeii! Fetele sunt rugate să-şi imagineze scena. Noi o să rămânem la contrele literare dintre Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu.

În rolurile principale:

Ioan T Morar şi Sever Voinescu şi-au luat costume noi şi nu vor să se murdărească, aşa că se hlizesc timizi pe margine.

PS. Păcat că îmi vin ideile de scenariu doar când sunt la serviciu, ar fi ieşit palpitant. Până diseară când mă duc acasă o să-mi pierd ideea (după 10 ore de tras la jugul lui Domnu Nichi).

PS2. Ştiu ce o să ziceţi, că e treabă serioasă, că nu e de râs. Însă spectacolul e prea trist pentru a fi luat în serios.

PS3. Să trecem şi la lucruri serioase şi cu adevărat importante. Un apel telefonic în valoare de 3 euro poate ajuta un copil sa meargă. Mai multe detalii. Via Simona Tache.

Cotidianul şi TRU: părţile bune ale scandalului

Bleen — Mon, 09 Mar 2009 07:53:21 +0000

Scandalul în care a fost implicat zilele astea Cotidianul, dincolo de faptul că atât TRU cât şi Buşcu, Lucescu, Cristian Teodorescu sau Rogozanu au spus nişte lucruri pe care nu ar fi trebuit să le spună şi pe care probabil le vor regreta (Sever Voinescu şi Ioan T Morar au fost ceva mai reţinuţi) are şi două părţi bune: intrarea lui TRU în politică nu trece neobservată iar Cotidianul îşi clarifică orientarea (un leftism decent, european, de bună factură, dacă nu luăm în considerare personaje de tipul, ca să nu zic teapa, lui Dinescu sau Drăgotescu).

E bine că se despart apele şi de acum încolo cititorii pot respinge sau adopta ziarul fără reţineri şi îndoieli. Cotidianului nu-i rămâne decât să-şi crească o nouă generaţie de cititori, nu de altceva dar am impresia că pe cei vechi i-a cam pierdut (eu personal oricât m-aş strădui n-o să reuşesc să-i citesc pe Mircea Dinescu, Corina Drăgotescu, Adrian Ursu sau Oanţă). Deşi Adrian Ursu are umor (argumentaţiile politice sunt cam trase de păr, atunci, rar ce-i drept, când există).

UPDATE. Cum arată o bătaie între doi intelectuali? De exemplu, TRU şi Rogozanu? Dau amândoi din mâini ca şi cum s-ar îneca? Închid ochii când se bat? Se trag de păr?

Citiţi şi:

Mihail Neamţu – TRU: divorţ şi solidaritate

Vladimir Tismăneanu – Traian Ungureanu, demis de la ziarul Cotidianul

Sever Voinescu – Cum am plecat de la “Cotidianul”

Bleen — Sun, 08 Mar 2009 12:07:04 +0000

[ Prin urmare, cu vreo patru zile înainte de conferinţa de presă în care îmi anunţam intrarea în partid şi candidatura, l-am sunat pe Doru Buşcu şi i-am spus despre decizia mea, întrebîndu-l dacă postura mea de candidat la alegeri i se pare incompatibilă cu cea de comentator al “Cotidianului”. Doru mi-a spus că da, din punctul lui de vedere este o incompatibilitate. Mi-a spus că vrea ca în ziarul pe care îl conduce să fie o clară demarcaţie între comentatori şi oameni politici. Am replicat cu exemplul “Jurnalului Naţional”, unde scrie periodic Adrian Năstase. Doru mi-a spus: “Treaba lor, eu vreau o demarcare clară a politicii angajate de comentariul politic în ziarul meu”. ]

Articolul integral