Valeriu Stoica despre presa românească şi Madame Blogary

Valeriu Stoica despre mitul stîngii progresiste, dreapta şi relaţia cu Biserica Ortodoxă Română

(click pe foto pentru rezoluţia maximă)

PSE (stînga socialistă) a cîştigat în: Danemarca, Slovacia, Grecia, Suedia. (155-165 eurparlamentari)

Cu alte cuvinte, vor lua din pensiile noastre pentru [...]]]> De la 1 ianuarie 2009 contribuţia la fondurile private de pensii (aşa numitul pilon II) ar fi trebuit să crească de la 2% la 2,5%.  Circulă însă zvonul că viitorul guvern ar putea decide ca acest lucru să nu se mai întâmple.

Cu alte cuvinte, vor lua din pensiile noastre pentru a putea plăti pensiile actualilor pensionari (contribuţiile noastre la fondul de pensii de stat se duc către actualii pensionari) . Dacă guvernul Boc ia această decizie, abia atunci îl putem numi “monstruoasa acuplare ideologica [care] atinge orgasmul cu perechi de pafaristi livrate cinic de cele doua partide” (de la Tapalagă zicere – deşi sunt convins că subiectul pensii/bani/taxe şi alte asemenea e prea meschin şi vulgar pentru Tapalagă).  

Şi ca să nu ziceţi că nu critic constructiv, iată că am şi o soluţie: pensiile actualilor pensionari să fie plătite de parlamentarii care au votat creşterea pensiilor, de guvernul care a susţinut-o şi care a pus-o în aplicare, de Varujan Vosganian, de Tăriceanu, de Bogdan Olteanu, de PNL în întregul său şi nu în ultimul rând de idealiştii pentru care banii sunt un subiect prea vulgar şi meschin (la urma urmei, dacă tot nu-i interesează banii, ar putea dona tot ce au pentru binele ţării, nu?)  Sau, soluţia ideală şi de bun simţ, să fie scăzut punctul de pensie la 30% din salariul mediu, aşa cum e normal (creşterea pensiilor e o măsură imorală şi aberantă economic).

Ăsta e primul mare test al acestui  guvern, nu numele ministrului justiţiei. Asta e miza, nu alta.

DE CITIT. Cât de mic e Boc? Aici şi aici şi aici. (TRU, IT Morar şi Baconsky)

UPDATE. Programul de guvernare a cotit-o spre dreapta, zice Cotidianul. Multe măsuri imorale şi aberante, printre care şi susţinerea punctului de pensie de 45% au dispărut din Program. 

La noi temele [...]]]> În ultimii douăzeci de ani avântul revoluţionar al anticomuniştilor anticorupţişti a confiscat tema idealismului şi a moralităţii şi s-a ajuns la situaţia în care tot ce nu lăcrămează la kilometrul zero al zonei libere de neocomunism sau nu tresaltă de fericire la imaginea ciocoiului încătuşat nu cadrează moral.

La noi temele dreptei sunt eminamente revoluţionare. De o parte suntem noi, năcăjiţii de sub vremuri, oamenii simpli din popor, bunii sălbatici şi de cealaltă parte sunt oligarhii, boierii, ciocoii, parveniţii, imbogăţiţii, îmburgheziţii, hoţii…. Dreptate, ochii plânşi vor să te vadă. Rumânul năcăjit îşi ridică pumnul la cer şi cu ochii înlăcrămaţi cere dreptate şi Macovei. 

Dreapta românească a rămas cantonată în emoţiile zilelor de 12 ianuarie, 28 ianuarie, 24 aprilie sau 14 iunie 1990 şi consideră temele care ţin de aceste zile (nu mai e nevoie să le reamintesc) ca fiind încă resorturi viabile pentru a declanşa emoţia publicului votant. Într-adevăr, la o anumită categorie de oameni din media sau societatea civilă şi chiar la o anumită categorie de alegători aceste resorturi sunt încă valabile. Aşa cum Iliescu încă mai vibrează când ascultă Internaţionala, aşa şi anticomuniştii anticorupţişti vor vibra până la finalul vieţii la Imnul Golanilor şi clinchetul cătuşelor bogătanului îmbuibat.

După ce ai consumat atâta energie şi ani în lupta pe baricade îţi vine greu să accepţi că războiul s-a terminat, că victoria a fost obţinută la limită şi că de ea se bucură şi profită în primul rând învinşii. Ne place sau nu ne place, capitalism înseamnă în primul rând ciocoi, parveniţi, bogătani îmbuibaţi şi mediocritate mic-burgheză.

Şi, fie vorba între noi, şi ciocoiul parvenit şi îmbuibat ar avea la rândul său destule motive să-i bată obrazul etic rumânului năcăjit şi revoluţionar. Dar nu ştie şi n-are nici timp.

Şi ne place că ne dai în cap cu procentele electorale care le-ai [...]]]> Şi să ştii că nouă ne place de tine că eşti responsabil, acum când sacul e gol, când banii care ţi-am dat din munca noastră,  din veniturile noastre, din taxele şi impozitele care le-am plătit nu mai există.

Şi ne place că ne dai în cap cu procentele electorale care le-ai cumpărat pe banii noştri. Ne place că dintr-o săptămână de muncă, trei zile le muncim pentru stat, ca să ai tu bani să-ţi iei mandate care apoi le negociezi.

Şi suntem impresionaţi că tu, Ludovic, Bogdan şi Crin aveţi împreună cam tot atâtea voturi câţi vizitatori are Zoso în juma de zi. Deşi Zoso are vizitatori pe banii lui iar voi aveţi voturi pe banii noştri.

Am răsuflat uşuraţi când am văzut că ai redescoperit dreapta alături de Iliescu şi Năstase, care i-ai ameninţat că îi papă Traian dacă nu se aliază cu tine, în Uniunea Forţelor Eliberale de Puşcărie. Deci, dragă Căline, la final reiterez întrebarea din titlu: Ce dracu’ ai făcut cu banii noştri?

DE CITIT:

Jeopardy – “Puterea de cumpărare” – un concept pentru a înţelege criza

[...Aşteptări optimiste. Putere de cumpărare în creştere. Aducerea puterii de cumpărare în prezent, prin instrumentul creditului. Temperarea încrederii in viitor sau chiar neîncredere. Reducerea dramatică a percepţiei puterii de cumpărare. Ridicarea nivelului minim pentru accesul la un credit. Acesta este mecanismul simplu prin care totul pare că s-a blocat....]