Bleen

Probabil că pesediştii au greşit pacheţelele şi la Curtea Constituţională a ajuns caseta cu sexul lui Geoană. Altă explicaţie nu există pentru întîrzierea cu care dau moşii verdictul. Naţia se dă de ceasul morţii şi ei stau picior peste picior, dau indicaţii scenice şi mănîncă floricele.

Circulă pe Facebook (vie @ndeormitul)

Dar deschidă poahrta, scumpă Mihaela. Să ştii că hregret. Mama soachră-i bine? O pup cu hrespect. Eu chred cu tăhrie, dhragă Mihaela, că aş fi câştigat, de aş fi stat în casă şi te-aş fi ascultat. Dahr deschide uşa, nu mă ţine afahră Vântu mă bate-ntrhuna, Patrhiciu mă-nconjoahră, Îl văd pe Voiculescu, cu al lui Ciutac, supăraţi pe mine, pe-un simplu phrostănac…”

Un Mircea Geoană umil, ducîndu-se acasă la Vântu, cu căciula-n mîini. Asta e imaginea care va decide soarta acestor alegeri.

Am găsit doar titlul, textul vine mai pe seară.

Geoană e schimbarea.

Geoană a venit la conducerea PSD cu ajutorul filialelor din Transilvania şi al Grupului de la Cluj. Mulţi oameni şi-au pus atunci speranţa în el şi într-o reformă reală a partidului. Între timp s-a dezis de aripa reformistă din PSD pe care, împreună cu Iliescu, Năstase, Hrebenciuc şi baronii locali, a eliminat-o din partid, a a cceptat protecţia acestora şi le-a predat necondiţionat partidul pe care-l primise în aprilie 2005. Ba nu, greşesc, nu necondiţionat, a avut totuşi o condiţie: să rămînă preşedinte al partidului. O funcţie decorativă pentru care a sacrificat totul: pe cei care l-au ajutat să ajungă la conducerea partidului, orice idee de reformă şi chiar partidul în întregul său.Va face altfel odată ajuns la Cotroceni? Am citit bloggeri (liberali) care declară că n-au motive să nu creadă că Geoană se va rupe de sub tutela lui Năstase, Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie şi a baronilor locali. N-am înţeles totuşi de ce n-au motive. Dacă ar scoate capul din nisip şi din propria minciună, le-ar găsi citind istoria politică a lui Geoană. E simplu: Geoană e o plantă agăţătoare, care ia forma şi culaorea copacului de care se agaţă. E simbiotic şi mimetic. Nu are formă, nu are istorie, nu are însuşiri. Din punctul ăsta de vedere nici Johannis sau Crin nu sînt departe de Geoană (deşi nu-l egalează în talentul de a fi o zeamă lungă car eia forma vasului în care e turnată).