Ole, ole, Băsescu nu mai e! Am venit să-mi iau raţia de gaz… Mersi
- Cît ai salariul?
- 1200, domnu’ Sorin, să trăiţi! Cu atît am mai rămas după cele patru reduceri de pînă acum…
- Şi rata?
- Mult coane Ovidiu, după buget, adică 800, să trăiţi!
- Îmi pare rău, dar e criză, afacerea nu merge, pierderile-s mari… Mă văd nevoit să reduc iar salariile cu 50%.
- Păi şi eu ce fac, să trăiţi, coane Dinu, cum plătesc eu o rată de 800 dintr-un salariu de 600, să trăiţi?
- Să nu mai pui semnul întrebării la să trăiesc, că nu mai vezi nici ăia 600, editorialistule!
- Îmi cer iertare, să trăiţi, domnule Profesor, să trăiţi!
- Hai, că mi-au trecut nervii… Uite, ar fi totuşi o soluţie să nu-ţi scad salariul şi să nu-ţi pierzi casa, maşina şi nevasta.
- Care, şefu’, să tră… Care, şefu?
- Dacă îmi revin financiar nu vă mai scad salariile. Am găsit o oportunitate de afaceri. Profit nelimitat, risc zero, investiţii…doar umane, ca să zic aşa. Dacă-mi iese, om mă fac, om te fac. Adică, redevenim, cum s-ar spune.
- Da’ şefu, nu mă mai fierbe, zi-mi calea şi adevărul!
- Păi, uite care e problema: dacă am trăi într-o ţară liberă şi civilizată aş putea fura în linişte şi înţelegere Poşta, CEC-ul, rîul, ramul, pungile de gaz, petrolul, curentul şi restul. Dar noi trăim într-o dictatură condusă de un conflictogen votat de ţigani, alcoolici, drogaţi şi prostituate. Şi pînă nu scăpăm de dictatură, nu pot să fac nimic. Deci va trebui ori să-ţi scad salariul, ori să te dau afară.
- Coane, şi nu se poate face nimic?
- Hm…ar fi ceva. Şi tu ai putea să ajuţi…
- Şefu’, zi-mi cum! Fac orice, numai zi-mi, nu mă mai fierbe!
