Bleen

26 noiembrie 2009

În sondaje Geoană are aproape nouă procente în faţa lui Băsescu, candidează în grup cu Johannis şi Crin Antonescu, are trei partide mari în spate, PSD, PNL şi UDMR, sprijinul lui Vadim (locul 4 ăn primul tur, cu peste 500 000 de voturi), aproape toate televiziunile (Realitatea TV, TVR1, TVR2, Antena 3, Antena 1, Antena 2 şamd), ziare, posturi de radio, site-uri politice, bloguri, mii de primari, structura teritorială şi logistica a două mari partide, oameni de afaceri, două institute de sondare etc.

Băsescu are de partea sa un singur partid (şi ăla demoralizat şi demobilizat), niciun candidat important din turul 1 care să-l sprijine, cîteva televiziuni de nişă sau cu audienţă scăzută (B1TV, OTV, Etno TV), pe marile televiziuni are embargou, e supus unui adevărat linşaj mediatic 24 din 24, nu-şi poate transmite mesajele decît prin intermediul unui site, a unui ziar şi cîtorva bloguri. Trebuie să fie agresiv, să atace pentru a recupera distanţa care îl desparte de Geoană, dar nu o poate face atîta timp cît electoratul vrea linişte, nu un scandalagiu notoriu. Singura sa şansă e să-şi provoace adversarul la cît mai multe confruntări directe, pe care însă acesta le evită constant, neacceptînd decît una singură.

7 decembrie

După numărătoarea oficială a voturilor, făcută de BEC, devine clar că Traian Băsescu a cîştigat al doilea mandat de preşedinte.
Ce a intervenit între timp, astfel încît Băsescu să se transforme dintr-o victimă sigură în învingător?

Stavroghin (Sorin Ovidiu Vântu) se spovedeşte stareţului Tihon (Tapalagă):

DT: Si ce erati la inceput? Cum va descrieti?
SOV: Rechin e mult spus. Piranha? Ha, ha, ha (rade cu pofta)

DT: Piranel.
SOV: Ma rog, in bancul ala eram unul dintre piranha. Ma refer la anii 90.

DT: Unde sunteti acum, tot pe scara evolutiei subacvatice?
SOV: A……Somn.

DT: Somn? Adica sunteti in adormire?
SOV: Stau linistit in hruba mea, domnule.

DT: In ape adanci, in ape tulburi?
SOV: La locul meu. Nu tulburi. Nu tulburi, Stati, stati putin. Nu imi mai plac apele tulburi demult.

DT: De ce nu va mai plac? Acolo, pestii rapitori, pirahna, vaneaza cel mai bine.
SOV: Repet, nu imi mai plac apele tulburi demult.

Titlul articolului nu-mi aparţine. Este titlul unui comentariu de pe Hotnews, semnat Un român anonim. Un român anonim genial.

PS. Apropo de Stavroghin şi Tihon: despre atracţia puberă a mogulilor către imaginea romantică a demonului, despre frica lor ceea mai mare, despre ceea ce sînt şi de-a ce se joacă ei în oglindă vom mai vorbi (să-mi treacă oboseala şi lenea – adică oboseala, că lenea e veşnică).

PS. Şi că tot s-a terminat campania electorală, vom reveni şi la ficţiunile la care am renunţat acum un an. Geoană şi SOV merită o scenetă în saună (“Ah, zi-mi malefic, excită-mă, excită-mă, zi-mi “răule!” “Rrrhăule!” “Ahhh, aşaaa, bravo! Acum ţopăie, ţopăie, vreau să te văd ţopăind!”)

La întrebarea lui Băsescu: “Ce aţi discutat la SOV acasă”, Einstein răspunde (rezum răspunsul lui): “M-am dus să-i explic de ce l-am făcut “malefic” în ziar”.

Un politician, preşedintele unuia dintre cele două mari partide din România, favorit în alegerile prezidenţiale, un politician pe care îl mai despărţeau trei zile de mandatul de preşedinte, îl caracterizează într-un interviu pe un influent om de afaceri, drept malefic şi turbulent. Nimic ieşit din comun, se întîmplă destul de des ca politicienii, mai ales în campania electorală, să facă astfel de declaraţii. De ce s-a simţit Geoană dator să se explice în faţa lui SOV? Nu putea să-i dea o astfel de explicaţie prin telefon, dacă tot simţea nevoia stringentă să se explice? Dacă e să credem versiunea lui Geoană (deşi nu sîntem idioţi), cum se poate justifica dorinţa lui Geoană de a se explica în faţa lui SOV? Cui simţi nevoia să te explici după o jignire şi nu oricum, ci printr-o vizită urgentă, acasă, seara?

Şi aici ajungem la declaraţia lui SOV de la Realitatea TV: “Eu cu domnul Geoană sîntem prieteni de patru ani”. Prietenia dintre cei doi e singura care poate justifica vizita lui Geoană. Cu alte cuvinte, SOV încearcă să drreagă busuoicul şi să justifice întîlnirea cu Geoană. Numai că SOV face o greşeală şi supralicitează: “Ne-am înţeles să se dezică de mine pentru a nu-i da muniţie electorală lui Băsescu.” Păi dacă s-au înţeles, ce nevoia mai era de o vizită în care Geoană să-şi ceară scuze pentru chestia cu “malefic şi turbulent”?

Şi, tot la capitolul SOV şi “damage controlul”, să nu uităm declaraţia acestuia despre o presupusă întîlnire cu Băsescu, în 2004, în parcarea din Tîncăbeşti (pe care Băsescu a infirmat-o). O declaraţie care vrea să minimalizeze întîlnirea cu Geoană de acum două seri şi să-i mai dea acestuia o mînă de ajutor.

Şi totuşi, de ce l-a chemat Vîntu pe Geoană la el, ştiind că e posibil ca întîlnirea lor să fie devoalată? De ce a răspuns Geoană chemării? Nu putea să mai aibă răbdarea trei zile? Dacă presupunem că SOV a vrut să-i întindă o capcană lui Geoană, cum a reuşit să-l convingă pe acesta să-l viziteze noaptea, cu o zi înainte de confruntarea finală şi chiar în ziua arestării lui Nicolae Popa? De ce n-a putut Geoană să refuze sau să-l amîne pe SOV, ştiind care sînt pierderile în cazul în care se află de întîlnirea lor?

(va urma)

De la ora 16.00, în faţă la Ateneu, miting la care va participa şi Traian Băsescu. UPDATE. Tînărul plecat din România, din care a citat Geoană la cuvîntul de final, votează cu Băsescu şi îl acuză pe Geoană că e unul dintre cei care l-au făcut să-şi piardă speranţa în România. Liana Alexandru – Scrisoare [...]