DT: Si ce erati la inceput? Cum va descrieti?
SOV: Rechin e mult spus. Piranha? Ha, ha, ha (rade cu pofta)

DT: Piranel.
SOV: Ma rog, in bancul ala eram unul dintre piranha. Ma refer la anii 90.

DT: Unde sunteti acum, tot pe scara evolutiei subacvatice?
SOV: A……Somn.

DT: Somn? Adica sunteti in adormire?
SOV: Stau linistit in hruba mea, domnule.

DT: In ape adanci, in ape tulburi?
SOV: La locul meu. Nu tulburi. Nu tulburi, Stati, stati putin. Nu imi mai plac apele tulburi demult.

DT: De ce nu va mai plac? Acolo, pestii rapitori, pirahna, vaneaza cel mai bine.
SOV: Repet, nu imi mai plac apele tulburi demult.

Titlul articolului nu-mi aparţine. Este titlul unui comentariu de pe Hotnews, semnat Un român anonim. Un român anonim genial.

PS. Apropo de Stavroghin şi Tihon: despre atracţia puberă a mogulilor către imaginea romantică a demonului, despre frica lor ceea mai mare, despre ceea ce sînt şi de-a ce se joacă ei în oglindă vom mai vorbi (să-mi treacă oboseala şi lenea – adică oboseala, că lenea e veşnică).

PS. Şi că tot s-a terminat campania electorală, vom reveni şi la ficţiunile la care am renunţat acum un an. Geoană şi SOV merită o scenetă în saună (“Ah, zi-mi malefic, excită-mă,  excită-mă, zi-mi “răule!” “Rrrhăule!” “Ahhh, aşaaa, bravo! Acum ţopăie, ţopăie, vreau să te văd ţopăind!”)

Un politician, preşedintele unuia dintre cele două mari partide din România, favorit în alegerile prezidenţiale, un politician pe care îl mai despărţeau trei zile de mandatul de preşedinte, îl caracterizează într-un interviu pe un influent om de afaceri, drept malefic şi turbulent. Nimic ieşit din comun, se întîmplă destul de des ca politicienii, mai ales în campania electorală, să facă astfel de declaraţii. De ce s-a simţit Geoană dator să se explice în faţa lui SOV? Nu putea să-i dea o astfel de explicaţie prin telefon, dacă tot simţea nevoia stringentă să se explice? Dacă e să credem versiunea lui Geoană (deşi nu sîntem idioţi), cum se poate justifica dorinţa lui Geoană de a se explica în faţa lui SOV? Cui simţi nevoia să te explici după o jignire şi nu oricum, ci printr-o vizită urgentă, acasă, seara?

Şi aici ajungem la declaraţia lui SOV de la Realitatea TV: “Eu cu domnul Geoană sîntem prieteni de patru ani”. Prietenia dintre cei doi e singura care poate justifica vizita lui Geoană. Cu alte cuvinte, SOV încearcă să drreagă busuoicul şi să justifice întîlnirea cu Geoană. Numai că SOV face o greşeală şi supralicitează: “Ne-am înţeles să se dezică de mine pentru a nu-i da muniţie electorală lui Băsescu.” Păi dacă s-au înţeles, ce nevoia mai era de o vizită în care Geoană să-şi ceară scuze pentru chestia cu “malefic şi turbulent”?

Şi, tot la capitolul SOV şi “damage controlul”, să nu uităm declaraţia acestuia despre o presupusă întîlnire cu Băsescu, în 2004, în parcarea din Tîncăbeşti (pe care Băsescu a infirmat-o). O declaraţie care vrea să minimalizeze întîlnirea cu Geoană de acum două seri şi să-i mai dea acestuia o mînă de ajutor.

Şi totuşi, de ce l-a chemat Vîntu pe Geoană la el, ştiind că e posibil ca întîlnirea lor să fie devoalată? De ce a răspuns Geoană chemării? Nu putea să mai aibă răbdarea trei zile? Dacă presupunem că SOV a vrut să-i întindă o capcană lui Geoană, cum a reuşit să-l convingă pe acesta să-l viziteze noaptea, cu o zi înainte de confruntarea finală şi chiar în ziua arestării lui Nicolae Popa? De ce n-a putut Geoană să refuze sau să-l amîne pe SOV, ştiind care sînt pierderile în cazul în care se află de întîlnirea lor?

LATER EDIT.

Să admitem ceea ce susţine un suporter al lui Geoană: SOV l-a chemat pe Geoană la el ca să-i ceară ceva (prietenia?, bani împrumut? două cepe şi-o sticlă de ulei?), acesta a refuzat şi SOV a decis să-l execute pe bietul Einstein. Cum? Chemîndu-l la el, evident.

Aici sînt două probleme. Prima: execuţia a avut loc înaintea negocierii? Întîi l-a executat chemîndu-l la el şi după aia i-a cerut ce i-o fi cerut el acolo? A doua: de ce nu-l putea refuza Geoană fără să se ducă la el? Ce i-a zis SOV de l-a convins să rişte şi să-l viziteze cu o zi înaintea confruntării televizate? De cîte ori un om de afaceri (să-i zicem aşa) cheamă al doilea om în stat acesta sare în ghete (expresia lui Băsescu) şi se duce în genunchi la el? A riscat Geoană să-şi compromită serios şansele la preşedinţie doar pentru a-i spune lui SOV nu? De ce n-a aşteptat Geoană după alegeri? De ce nu i-a zis: “N-am nici timp şi nici chef să mă întîlnesc acum cu tine şi în niciun caz să vin la tine acasă. Dacă ai vreo problemă caută-mă, dar nu acum ci după alegeri. Sau vorbeşte cu secretara.” Şi dacă execuţia nu a constat în respectiva invitaţie atunci în ce a constat sau constă ea? Că Trustul Realitatea-Caţavencu tot în poziţia de blow-job la Geoană se află. Unde e măreaţa execuţie? Unde sînt armele întoarse? Se poate defini deja proverbiala prostie a lui Geoană drept o întoarcere a armelor? Dacă principala armă a lui Geoană şi susţinătorilor lui e prostia  atunci da, se poate spune că prostia s-a întors împotriva lor (vezi predarea lui Crin, vezi scandalul trucajului, vezi întîlnirea cu SOV, vezi Geoană în întregul său, ca trestie deloc gînditoare).

PS. Am găsit sub uşă o scrisoare de la Crin, ştampilată REVOLUŢIA BUNULUI SIMŢ în care Crin (e semnată chiar de mînuţa lui, aia cu care îl masează pe Geoană ca să-l relaxeze) vorbeşte de proiectul LOR: Jos Băsescu după care urmează două pagini de înjurături de bun simţ la adresa lui Băsescu.

“De aceea nu-mi este niciun fel de teama de faptul ca ma supravegheaza serviciile secrete ale lui Basescu. L-am jignit, l-am insultat pe domnul Vantu intr-o gazeta de sport si, intr-adevar, am simtit nevoia, ca un om civilizat, sa-i spun ca ceea ce am spus acolo reprezinta o forma mai nuantata. Putina lume stie ca exista o dificultate de deplasare a domnului Vantu, de aceea vreau sa spun foarte deschis – puteam sa spun ca nu am fost acolo – nu am nimic de ascuns, ma duc si vorbesc cu oricine din aceasta tara, nu am niciun fel de lucru compromitator si pot sa ma duc sa discut cu oricine din tara asta”, a spus Geoana.(sursa Hotnews)

PS. Va conta şi gafa pe care a făcut-o spunînd că nu ştie cine e Nicolae Popa şi nu ştie că acesta a fost arestat, asta în condiţiile în care subiectul Popa s-a discutat astăzi în toată presa şi îl ştie orice om cu un minim acces la media.

Alin Fumurescu – …Neam de slugă proastă – preşedintele românilor???

Mihnea Măruţă – Mircea Geoană nu are ce să caute la Cotroceni

UPDATE.

Preiau comentariul lui Andrei (http://www.imondo.ro/blog/)

Andrei
Decembrie 3rd, 2009 at 22:10 edit

Au stors fonduri de investiţii, bănci, trusturi media, companii preluate de la stat cu infrastructură, piaţă, relaţii de afaceri şi acces la resurse şi acum au ajuns la fundul sacului. Marii afacerişti ai patriei noastre sînt maeştri în importuri, caritasuri, căpuşări, imobiliare, preluarea pe nimic a companiilor de stat cu tot ceea ce au acestea: pieţe, infrastructuri, terenuri, drept de exploatare sau vînzare a resurselor naturale. Toate acestea sînt preluate pe nimic după ce le-au fost şterse datoriile, apoi sînt falimentate, dezmembrate sau vîndute mai departe pe bani grei (cei  din afară care le cumpără, la rîndul lor, nu sînt interesaţi decît de resursele naturale al căror drept de exploatare îl deţin respectivele companii, de terenuri, reţele de distribuţie, sedii etc). Banii cîştigaţi din astfel de tunuri (sau inginerii financiare, cum le zicea prin anii 90) se duc apoi în tot felul de aventuri politice, masturbat orgolii, publicitate personală şi alte exerciţii de imagine, cumpărat şi vîndut fotbalişti şi jurnalişti etc.

Pentru sponsori mediatici ai lui Geoană şi Crin Antonescu miza alegerilor prezidenţiale o reprezintă gazele, petrolul, poşta, CEC-ul, energia electrică, terenuri, păduri, clădiri şi, evident, miliardele de euro care vin de la UE şi de la FMI. Pentru jurnaliştii lor miza sînt salariile, ratele la bancă şi chiar locurile de muncă. E simplu: puterea politică pentru patroni înseamnă miliarde de  euro şi implicit siguranţă financiară pentru jurnaliştii din dotare. Asta e dictatura lui Băsescu.

E simplu:

- Cît ai salariul?

- 1200, domnu’ Sorin, să trăiţi! Cu atît am mai rămas după cele patru reduceri de pînă acum…

- Şi rata?

- Mult coane Ovidiu, după buget, adică 800, să trăiţi!

- Îmi pare rău, dar e criză, afacerea nu merge, pierderile-s mari… Mă văd nevoit să reduc iar salariile cu 50%.

- Păi şi eu ce fac, să trăiţi, coane Dinu, cum plătesc eu o rată de 800 dintr-un salariu de 600, să trăiţi?

- Să nu mai pui semnul întrebării la să trăiesc, că nu mai vezi nici ăia 600, editorialistule!

- Îmi cer iertare, să trăiţi, domnu’ Profesor, să trăiţi!

- Hai, că mi-au trecut nervii… Uite, ar fi totuşi o soluţie să nu-ţi scad salariul şi să nu-ţi pierzi casa, maşina şi nevasta.

- Care, şefu’, să tră… Care, şefu?

- Dacă îmi revin financiar nu vă mai scad salariile. Am găsit o oportunitate de afaceri. Profit nelimitat, risc zero, investiţii…doar umane, ca să zic aşa. Dacă-mi iese, om mă fac, om te fac. Adică, redevenim, cum s-ar spune.

- Da’ şefu, nu mă mai fierbe, zi-mi calea şi adevărul!

- Păi, uite care e problema: dacă am trăi într-o ţară liberă şi civilizată aş putea fura în linişte şi înţelegere Poşta, CEC-ul, rîul, ramul, pungile de gaz, petrolul, curentul şi restul. Dar noi trăim într-o dictatură condusă de un conflictogen votat de ţigani, alcoolici, drogaţi şi prostituate. Şi pînă nu scăpăm de dictatură, nu pot să fac nimic. Deci va trebui ori să-ţi scad salariul, ori să te dau afară.

- Coane, şi nu se poate face nimic?

- Hm…ar fi ceva. Şi tu ai putea să ajuţi…

- Şefu’, zi-mi cum! Fac orice, numai zi-mi, nu mă mai fierbe!

UPDATE. Mircea Toma (Agenţia de Monitorizare a Presei): “Este un linşaj mediatic la Traian Băsescu.” (via @bubu)

Aşa că argumentaţia de trei lei a lui Nistorescu nu stă în picioare:

“Trebuie sa le multumesc tuturor celor care au contribuit la aceasta furtuna de pe net. Unii au fost ironici, altii nedrepti, unii au exagerat, altii au lansat aberatii. Sa fie primit! Toate la un loc au facut ca ieri dimineata Cotidianul sa se epuizeze de la prima ora intr-un tiraj pe care nu l-a mai avut de mult (fara carte sau DVD). Unii sunt bloggeri cu audienta, altii sunt postaci de profesie. Tuturor un gând bun, chiar daca intre bloggeri sunt unii care au lucrat la Cotidianul, chiar au condus publicatia si au avut o contributie la situatia de acum a ziarului”. Cornel Nistorescu.”

Citatul din Nistorescu e preluat de pe Reporter Virtual, via Poneiutza Roz.

PS. Citesc Cotidianul zilnic, din 2004. Am lăsat mii de comentarii pe cotidianul.ro şi pe blogurile acestuia. Începînd de astăzi am încetat să mai accesez atît site-ul cît şi blogurile. Sper ca tot mai mulţi dintre vechii cititori şi comentatori online ai Cotidianului să facă acelaşi lucru. Astfel, Nistorescu şi Rogozanu vor scăpa de bîrfă şi isterie.

Link-uri (voi actualiza secţiunea de cîte ori va apărea vreun articol de interes):

Alin Fumurescu – …Nistorescu şi tîmpenia post-modernismului prost înţeles

Mihnea Măruţă - Cum am devenit “ciumete”. Şi cum am revenit pe prima pagină la “Cotidianul”.

Cristian Preda – Pătrăşconiu

Alex Mihăileanu – Cum îngropi un ziar, în doi paşi simpli

Evenimentul Zilei – Cotidianul contra “Nistorescu”