- Cît ai salariul?

- 1200, domnu’ Sorin, să trăiţi! Cu atît am mai rămas după cele patru reduceri de pînă acum…

- Şi rata?

- Mult coane Ovidiu, după buget, adică 800, să trăiţi!

- Îmi pare rău, dar e criză, afacerea nu merge, pierderile-s mari… Mă văd nevoit să reduc iar salariile cu 50%.

- Păi şi eu ce fac, să trăiţi, coane Dinu, cum plătesc eu o rată de 800 dintr-un salariu de 600, să trăiţi?

- Să nu mai pui semnul întrebării la să trăiesc, că nu mai vezi nici ăia 600, editorialistule!

- Îmi cer iertare, să trăiţi, domnule Profesor, să trăiţi!

- Hai, că mi-au trecut nervii… Uite, ar fi totuşi o soluţie să nu-ţi scad salariul şi să nu-ţi pierzi casa, maşina şi nevasta.

- Care, şefu’, să tră… Care, şefu?

- Dacă îmi revin financiar nu vă mai scad salariile. Am găsit o oportunitate de afaceri. Profit nelimitat, risc zero, investiţii…doar umane, ca să zic aşa. Dacă-mi iese, om mă fac, om te fac. Adică, redevenim, cum s-ar spune.

- Da’ şefu, nu mă mai fierbe, zi-mi calea şi adevărul!

- Păi, uite care e problema: dacă am trăi într-o ţară liberă şi civilizată aş putea fura în linişte şi înţelegere Poşta, CEC-ul, rîul, ramul, pungile de gaz, petrolul, curentul şi restul. Dar noi trăim într-o dictatură condusă de un conflictogen votat de ţigani, alcoolici, drogaţi şi prostituate. Şi pînă nu scăpăm de dictatură, nu pot să fac nimic. Deci va trebui ori să-ţi scad salariul, ori să te dau afară.

- Coane, şi nu se poate face nimic?

- Hm…ar fi ceva. Şi tu ai putea să ajuţi…

- Şefu’, zi-mi cum! Fac orice, numai zi-mi, nu mă mai fierbe!