Geoană e schimbarea.

Geoană a venit la conducerea PSD cu ajutorul filialelor din Transilvania şi al Grupului de la Cluj. Mulţi oameni şi-au pus atunci speranţa în el şi într-o reformă reală a partidului. Între timp s-a dezis de aripa reformistă din PSD pe care, împreună cu Iliescu, Năstase, Hrebenciuc şi baronii locali, a eliminat-o din partid, a a cceptat protecţia acestora şi le-a predat necondiţionat partidul pe care-l primise în aprilie 2005. Ba nu, greşesc, nu necondiţionat, a avut totuşi o condiţie: să rămînă preşedinte al partidului. O funcţie decorativă pentru care a sacrificat totul: pe cei care l-au ajutat să ajungă la conducerea partidului, orice idee de reformă şi chiar partidul în întregul său.Va face altfel odată ajuns la Cotroceni? Am citit bloggeri (liberali) care declară că n-au motive să nu creadă că Geoană se va rupe de sub tutela lui Năstase, Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie şi a baronilor locali. N-am înţeles totuşi de ce n-au motive. Dacă ar scoate capul din nisip şi din propria minciună, le-ar găsi citind istoria politică a lui Geoană. E simplu: Geoană e o plantă agăţătoare, care ia forma şi culaorea copacului de care se agaţă. E simbiotic şi mimetic. Nu are formă, nu are istorie, nu are însuşiri. Din punctul ăsta de vedere nici Johannis sau Crin nu sînt departe de Geoană (deşi nu-l egalează în talentul de a fi o zeamă lungă car eia forma vasului în care e turnată).