Coaliţie PD-L, PNL, UDMR, dar nu negocieri făcute pe genunchi ci stabilirea unui proiect amplu de modernizare, făcut pe termen lung.

Modificarea Constituţiei, descentralizare, eventual regim parlamentar, susţinerea lui Crin Antonescu pentru preşedinţie (preşedinte ales de Parlament, nejucător, aşa cum îi place), modificarea legii electorale, reforma profundă a educaţiei şi sănătăţii, a sistemului de pensii, a sistemului fiscal, o strategie de dezvoltare a agriculturii, industriei, turismului şi infrastructurii pe 7 ani etc.

Fiecare ar trebui să renunţe la ceva: Băsescu la 2 ani de mandat (decît să stai 5 ani şi să nu poţi face nimic, mai bine stai 3 ani şi faci ceva), liberalii la resentimentele şi ura faţă de Băsescu (că nu sînt de acord cu el, că nu-l plac, că au să reproşeze nu ştiu cîte chestii e de înţeles, dar ura lor e deja inexplicabilă), transformarea PNL din breloc în partid (dacă Patriciu e un mare capitalist, aşa cum susţine, cred că se poate descurca în capitalism şi fără breloc politic), împărţirea domeniilor de care trebuie să se ocupe fiecare partid şi de care să răspundă politic etc etc.

Astfel, şi unii, şi alţii ar avea şansa să iasă din anecdotica talk show-ului şi să intre în istorie. Nu sună deloc idealist, sună chiar foarte pragmatic. Depinde însă care sînt interesele lor: au interese politice (ori interesul politic esenţial e puterea de a schimba, de a lăsa urme şi de a rămîne în posteritate) sau au doar interese economice (să folosească politica doar ca mijloc de a se îmbogăţi ei şi clientela lor) sau mici ambiţii de ba pe-a mă-tii.