Stavroghin (Sorin Ovidiu Vântu) se spovedeşte stareţului Tihon (Tapalagă):

DT: Si ce erati la inceput? Cum va descrieti?
SOV: Rechin e mult spus. Piranha? Ha, ha, ha (rade cu pofta)

DT: Piranel.
SOV: Ma rog, in bancul ala eram unul dintre piranha. Ma refer la anii 90.

DT: Unde sunteti acum, tot pe scara evolutiei subacvatice?
SOV: A……Somn.

DT: Somn? Adica sunteti in adormire?
SOV: Stau linistit in hruba mea, domnule.

DT: In ape adanci, in ape tulburi?
SOV: La locul meu. Nu tulburi. Nu tulburi, Stati, stati putin. Nu imi mai plac apele tulburi demult.

DT: De ce nu va mai plac? Acolo, pestii rapitori, pirahna, vaneaza cel mai bine.
SOV: Repet, nu imi mai plac apele tulburi demult.

Titlul articolului nu-mi aparţine. Este titlul unui comentariu de pe Hotnews, semnat Un român anonim. Un român anonim genial.

PS. Apropo de Stavroghin şi Tihon: despre atracţia puberă a mogulilor către imaginea romantică a demonului, despre frica lor ceea mai mare, despre ceea ce sînt şi de-a ce se joacă ei în oglindă vom mai vorbi (să-mi treacă oboseala şi lenea – adică oboseala, că lenea e veşnică).

PS. Şi că tot s-a terminat campania electorală, vom reveni şi la ficţiunile la care am renunţat acum un an. Geoană şi SOV merită o scenetă în saună (“Ah, zi-mi malefic, excită-mă, excită-mă, zi-mi “răule!” “Rrrhăule!” “Ahhh, aşaaa, bravo! Acum ţopăie, ţopăie, vreau să te văd ţopăind!”)