(click pe imagine pentru rezoluţia maximă)

Revenim la concertul susţinut de Geoană la Moscova, în data de 27 aprilie 2009, într-un club se striptease conspirativ, unde se pare că ar fi cîntat cu mult talent şi, mai ales, cu multă energie amfitrionilor ruşi, adică oameni de afaceri, public, gură casă şi alţi foşti şi actuali ofiţeri. Toţi într-unul. Se spune chiar că, la finalul concertului secret,  aceştia (repet, oameni de afaceri-politicieni, ofiţeri-stripteuzi, ex-ofiţeri-chelneri şi pianişti de legătură) ar fi exclamat în şoaptă: “Prostănac, prostănac, dar ne cîntă atît de bine partitura şi are atît de multă energie…”

Ceea ce se pare că nu ştia Geoană (şi poate nici chiar Hrebe, despre care se zvoneşte că ar fi fost unul dintre impresarii care au organizat concertul) e că respectiva reprezentaţie a avut mai mulţi ascultători decît şi-ar fi dorit Micul Maicăl din Carpaţi. Ascultăroi care se pare că au dat şi note!!!

Nu ştim dacă albumul lui Geoană va apărea şi pe DVD sau rămîne doar un live neînregistrat însă cert e că va urca in topuri în următoarele săptămîni.

În altă ordine de idei, din cîte se aude pe ici, pe colo şi chiar pe dincolo, Cristian Diaconescu nu a ştiut de respectiva vizită privată a lui Geoană, însă a fost pus să spună că ştie pentru a da un iz de onorabilitate şi normalitate întregii tărăşenii: dacă ştia ministrul de externe atunci înseamnă că era o vizită de rutină, că aşa se obişnuieşte, că Geoană nu avea nimic de ascuns, că nici vorbă de întîlniri secrete, că nu a fost decît o vizită banală şi la vedere.

Ei bine, se pare că aproape nimeni din PSD nu ştia de respectiva vizită a lui Geoană, cu excepţia unuia dintre organizatori, şi anume, Hrebe. Nici chiar Guşă nu ar fi ştiut pînă de curînd.

Pînă una alta, se zice că prin PSD e deranj mare şi că şi prin PNL creşte interesul pentru concertul susţinut la Moscova de actualul candidat al PSD la prezidenţiale. Mai ales că nici unii, şi nici ceilalţi (cu cîteva mici excepţii) nu ştiau de respectivul concert.

Şi totuşi, cum a decurs concertul, vă veţi întreba. Ce s-a cîntat? Pe versurile cui? Cine a compus muzica? Ce fel de bancnote i s-au lipit pe frunte lui Gîgă Fermecătorul? Va scoate un CD? Cine îi va decide cariera muzical-politică de acum încolo? Va avea libertate artistică sau va cînta doar ce decid producătorii moscoviţi?

Ei bine, nu ştim, dar ne putem imagina, nu? Ne putem imagina că lui Geoană i s-a promis un rol de solist la Filarmonica de la Cotroceni începînd cu 6 decembrie 2009. Că i s-a promis promovare, recenzii favorabile în cea mai mare parte a presei româneşti, apariţii la oră de maximă audienţă în ipostaze macho-happy la mai toate televiziunile din Ţara Soarelui Răsare Iliescu Apare, bani de căciuliţe, pixuri, brichete şi bretele personalizate, plus Securitate şi pază la concerte, plus … fuck, trebuie să mă uit în dicţionar să văd ce înseamnă “agenţi de influenţă”.

Ce i s-a cerut? Nu mare lucru, bănuim: să-i trateze cu tradiţionala ospitalitate şi energie românească şi să susţină în următorii 5 sau 10 ani doar concerte din muzică de Hortensiu Putin Medvedeev.

Şi totuşi, dacă despre concertul lui Geoană au aflat, fără ca el să ştie, şi nişte melomani români, de-ai noştri, din popor, de ce respectivele fapte de arte ale prezidenţiabilului nu au fost făcute publice atunci, la momentul respectiv? Nu putem să ne imaginăm decît că aceste fapte de arte nu au fost făcut publice din două motive:

1) Nu e nici onorant şi nici benefic pentru România ca să se afle peste mări şi ţări că vicepreşedintele CSAT ţine concerte secrete la Moscova

2) Vrajă şi curiozitate, în două cuvinte. Admiratorii secreţi ai vocii lui Geoană au fost atît de vrăjiţi şi impresionaţi de calităţile lui artistice încît au decis să nu-şi facă publică admiraţia şi să continue să-l asculte în tăcere. Şi erau, mai mult ca sigur, curioşi să vadă ce contracte verbale mai semnează Micul Maicăl, cine îi mai compune versuri şi ce partituri mai primeşte şi de la cine.

În final, iată ce declara Dictatorul, pe 9 iunie 2009, la o lună şi jumătate de la concertul susţinut de Geoană la Moscova (citiţi cu atenţie declaraţia, nu pe diagonală – vă ascult!):

“Bună ziua, Aş vrea să fac o foarte scurtă declaraţie legată de intervenţiile publice ale domnului preşedinte al Senatului, Mircea Geoană, legat de retragerea trupelor româneşti din Irak. În primul rînd, doresc să încep prin a saluta anunţul domnului Mircea Geoană că doreşte să se retragă din CSAT. Sigur, eu salut declaraţia, legalitatea, din punct de vedere constituţional şi din punct de vedere al respectării legilor în vigoare, nu o apreciez eu, rămîne să o aprecieze cei în drept, dar pe fond, salut declaraţia de intenţie a domnului Mircea Geoană.”

Dacă sînteţi cuminţi, cînd oi avea timp, îmi pun imaginaţia la muncă şi mai scriu cîte ceva despre întîlnirea lui Geoană cu GRU-ul său (Maharishov?)

Alte detalii: Primii care au scris despre vizita privată şi întîlnirea secretă (sau invers) de la Moscova, din 27 aprilie 2009, au fost cei de la Hotnews.

Întrebaţi de Hotnews, atît Viorel Hrebenciuc cît şi Cozmin Guşă au negat existenţa unei vizite private în Rusia a preşedintelui PSD.

Cristian Diaconescu declară că o asemenea vizită privată a existat, chiar la data respectivă (27 aprilie 2009). Pus în faţa declaraţiei lui Diaconescu, lui Cozmin Guşă iî revine memoria la paramentri oarecum normali şi recunoaşte că actualul candidat al PSD la prezidenţiale ar fi făcut o vizită privată la Moscova, în data de 27 aprilie 2009.

Ce i s-a promis lui Geoană la Moscova, cine este Boris Golovin şi ce afaceri are în România, ce a declarat exact Cristian Diaconescu şi ce declara Geoană referitor la relaţiile noastre cu Rusia, aflaţi pe Hotnews (este o anchetă a Hotnews în exclusivitate, pornită de la un comentariu al unui cititor).

Sau, cum se mai spune pe la ei: Învingem împreună cu Rusia.

PS. Apropo de SRI: astăzi e ziua de naştere a Rochiţei Roz. Schimbă prefixul şi indicativul. A fost distracţie mare aici, în Pădurea SRI-ului. Ne-am jucat de-a urmărirea şi de-a v-aţi ascultarea. Rochiţa Roz şi Băieţii cu Ochii Albaştri au fost într-o echipă (Băieţii cu Ochii Albaştri se dau în vînt după brunete, d-aia cînd se aleg echipele ei cad întotdeauna cu Rochiţa Roz) iar Nisto, Rembo şi Chilian, în cealaltă echipă. Jocul se joacă în felul următor: îi urmăreşti dar nu-i prinzi. Doar să se simtă urmăriţi. Ăsta-i tot şpilul. Cu cît se simt urmăriţi mai mult, cu atît mai bine. Face parte din plăcerea jocului. La final am jucat microfonul fără fir şi Rochiţa Roz a făcut striptease la bară iar noi am filmat cu brichetele şi ceasurile. Dacă sînteţi cuminţi, vă pun şi înregistrarea. Anyway, mai am două zile şi primesc în mod oficial centura neagră la gimnastică recuperatorie şi cravata roşie de postac sereist pe cotidianul.ro. Mai trist e că n-o s-o mai văd pe Rochiţa Roz şi n-o să-i mai aud vorbele de iubire: “Genunchii drepţi! Aşa se merge? Hai, încă 50! Ce te mişti aşa încet? Hei, ce faci acolo, ai adormit? Hai, mai cu viaţă!”

*Sursa: Gândul

PS2. În ZeTop Dinamic am urcat pe locul 31, în condiţiile în care cei de la Zelist au ratat cîteva link-uri (inclusiv cel de la Zoso). Nu e rău, din peste 4000 de bloguri.