Revolta partidelor

Revolta partidelor

Președintele apolitic, independent, deasupra partidelor, monarh are o mare problemă: nu are șanse de a fi ales.

Niciun candidat prezidențial nu poate ajunge în turul 2 fără structurile unui mare partid. Singurele partide de la noi care își pot propulsa candidatul în turul doi sunt PSD și PNL. Niciun candidat nu ajunge în turul doi fără a avea suportul PSD sau PNL.

Iar pentru a avea acest suport, candidatul respectiv trebuie să convingă partidul că-i poate livra putere și acces la resurse. Klaus Iohannis a convins PNL în 2014 că poate face asta. Nu a făcut-o. Nu a livrat. Dacă pierde suportul PNL, nu are nicio șansă de a intra în turul doi. Dorința sa de a fi președinte-monarh, neimplicat, apolitic, uberconstituțional vine în contradicție cu dorința sa de a candida pentru un nou mandat. Jumătate din PNL e în opoziție din februarie 2014, iar cealaltă jumătate din mai 2012.

Klaus Iohannis și-a făcut damblaua, a stat la președinție, are deja patru ani de mandat. Nu a oferit însă nimic în schimb PNL-ului.

Dacă Iohannis nu livrează în următoarele luni, dacă nu arată măcar disponibilitatea de a lupta pentru partid și pentru a livra accesul la putere și resurse, este destul de probabilă o revoltă a PNL care l-ar putea lăsa fără candidatură la președinție.

Se tot vorbește despre ce livrează Iohannis susținătorilor, simpatizanților. Dar nu simpatizanții îl duc în turul doi al prezidențialelor. Structurile de partid o fac.

Ce au oferit Iohannis și Blaga în 2014? O fuziune din care, promiteau ei, ar fi rezultat un mare partid, capabil să învingă PSD. Jumătate din promisiune s-a realizat. Au câștigat prezidențialele și astfel PNL a primit acces la putere. Dar apoi a urmat o serie de erori, catastrofa 2016 (îmi pare rău pentru Cioloș și guvernul lu, dar pentru PNL a fost o catastrofă – n-a fost la guvernare, n-a avut acces la resurse, dar a fost perceput ca fiind la guvernare, apoi a suferit o înfrângere catastrofală la alegeri, unde nu a avut nici măcar candidat pentru funcția de premier, susținând un premier care nu voia să fie asociat cu PNL).

La fel ca Iohannis și Blaga în 2014, Tăriceanu și X de la PNL (nu Orban) pot promite PNL-ului o fuziune între două partide cu scoruri bune, o potențială victorie la prezidențiale (Dragnea e cu periuța și pasta de dinți în buzunar) și o potențială victorie la parlamentare. Dacă Iohannis nu se apucă să livreze. Va fi mai greu pentru el, că a pierdut trenul atunci când a acceptat-o pe Dăncilă.

Ani de zile PDL a livrat, Băsescu și intelectualii și societatea civilă au primit și au înjurat PDL-ul. Așa se întâmplă și acum cu PNL. La rândul lui, Dragnea a uitat că mai trebuie să și livreze PSD-ului, nu doar să profite de puterea și structurile sale. Nu exclud în 2018 și 2019 o revoltă a partidelor politice împotriva camarilelor, budoarelor, laboratoarelor și grătarelor de generali și amante paralele. Zic și eu, nu dau cu parul.

Dacă Iohannis vrea să fie candidatul PNL în 2019 trebuie să livreze măcar speranță liberalilor, deși e cam târziu pentru asta. Trebuie să le promită cât mai convingător acces la putere, la decizie, poziții în administrație, acces la resurse economice. Au trecut ani de zile și Iohannis nu dă senzația că are capacitatea de a facilita liberalilor accesul la putere și resurse.

PS. USR și MRÎ nu au capacitatea de a duce un candidat în turul doi, fiindcă nu au structurile necesare. Un candidat ajunge în turul doi și cu cel puțin 1 milion de voturi din rural.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.